Mica mare absenţă

Am dispărut… După cum se vede, de ceva timp. Sper să mi se fi observat (într-o oarecare măsură) absenţa. Am fost şi eu în concediu. Care mai degrabă mi-a oferit şansa de a reflecta la cât de bine este pe acasă. Nu că aş avea ceva anume de care să mă plâng, dar de vreme ce am fost în concediu în România, treaba asta cu plânsul este inclusă la pachet. Şi dacă mai adaug faptul că am fost pe litoral, păi atunci chiar că ar fi o nesimţire din partea mea să tac şi să nu spun nimic. De la an la an litoralul înseamnă din ce în ce mai mult tot mai puţin, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Adică începe să semene cu o grămadă de gunoi şi e bântut de tot felul de indivizi dubioşi care nu ştiu decât un singur lucru, ca pe vremea fanarioţilor. Dă banul, nene. Nu contează pentru ce, dă banul că sezonul trece şi subsemnatul trebuie să iasă pe plus la bilanţ.

Şi nici chiar în Bulgaria nu a fost foarte foarte. Oare din cauză că am apelat la o firmă românească? Tot ce e posibil. Sunt român şi tot ceea ce e românesc… vorba poetului…

Dar am revenit. Şi mă refac după un periplu pe litoral. Vorba cuiva. De-abia aşteptam să se termine concediul să mă mai odihnesc şi eu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *