Minivacanţa – mai mult nocivă decât benefică

După ce codurile de vreme rea au dat peste cap reluarea cursurilor şcolare după vacanţa de iarnă, oferind celor mici măcar două zile  de vacanţă în plus, dacă nu chiar o săptămână întreagă, cum s-a întâmplat la Bucureşti, ceea ce a început doar la nivel de zvon şi discuţie a devenit oficial.

Miercurea trecută, în cadrul unei şedinţe de Guvern la care a participat şi cel dintâi profesor al ţării – l-am numit astfel pe preşedintele Iohannis despre care se ştie nu numai  că este profesor, dar este un profesor cu stare – s-a discutat dacă ar fi bine sau nu ca data de 23 ianuarie să fie declarată zi liberă, având în vedere că nu e o zi de luni oarecare ci una care precede ziua de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române, zi liberă prin lege (Legea a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis în data de 7 octombrie 2016) şi vine taman după două zile libere.

Şi, de vreme ce a existat aşa o potrivire de inteligentă, de ce să nu se profite la maxim şi să se ofere bugetarilor şi elevilor – personal, mă interesează mai mult partea cu elevii – încă o minivacanţă?

O minivacanţă la nici două săptămâni de la începerea cursurilor şi în condiţiile în care şcolile nu au apucat să recupereze orele pierdute din cauza codurilor de viscol. O minivacanţă pe care nici cadrele didactice şi nici chiar elevii nu o consideră foarte potrivită.

Să nu uităm că un copil nu e o maşinărie, nu este un robot capabil să funcţioneze ireproşabil la orice oră din zi şi din noapte, complet insensibil la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Să nu ignorăm faptul că nici măcar maşinăriile lipsite de suflet nu funcţionează optim decât în anumite condiţii.

Randamentul intelectual al unui copil depinde, printre altele, şi de o anumită rutină, de un anume bioritm pe care şi-l dezvoltă organismul. Depinde foarte mult şi de programul de lucru al psihicului copilului, care este o maşinărie foarte sensibilă şi prin urmare foarte uşor de dezechilibrat. Un mecanism care adesea şi-a format un anume mod de lucru adaptându-se la programul şcolar. Ar fi multe de comentat pe marginea programului şcoar, cât de potrivit sau cât de nepotrivit este însă momentan prefer să mă rezum la treaba asta cu minivacanţele izvorâte de pe unde nu te aştepţi  – să nu uităm că, la finele lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie elevii au mai avut parte de o minivacanţă urmată de recuperarea orelor.

Faptul că elevul merge la şcoală doar trei zile într-o săptămână iar în săptămânile următoare este obligat să se prezinte la şcoală  şi sâmbăta, adică şase zile pe săptămână, nu e de natură să îmbunătăţească randamentul intelectual al acestuia. Şi nu e singurul cusur care se poate reporoşa acestui mod de lucru.

Elevul îşi dezvoltă un bioritm, un anumit orar interior, un stil de lucru personal. De fiecare dată când asupra acestui bioritm se exercită o presiune este necesară o reprogramare a intelectului, o adaptare la noul program de lucru. Iar până are loc această adaptare randamentul fizic şi intelectual are de suferit.

Aţi observat, dragi părinţi, că în zilele de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri nu trebuie să tragi dimineaţa de copii pentru a-i da jos din pat şi a-i trimite la şcoală (excepţie făcând acele cazuri când pierd noaptea navigând pe internet)? Sâmbăta şi duminica – zilele libere ale elevului – copilul reacţionează mai lent. E mai somnoros, dispus să lenevească în pat ceva mai târziu. Şi nu e nimic în neregulă cu asta, aşa s-a obişnuit corpul, aşa s-a obişnuit şi intelectul.

Deciziile haotice privitoare la progamul şcolar au consecinţe nefaste asupra capacităţii de lucru a elevilor, asupra rezultatelor şcolare. O oră de luni recuperată sâmbătă nu va oferi în veci aceeaşi calitate a rezultatelor şcolare ca o oră de luni făcută luni. O oră recuperată nu e tot una cu o oră făcută la timpul ei.

Intelectul uman nu e o bucată de metal care să fie călită prin schimbări bruşte şi extreme de temperatură, nu e un câmp de bătălie pe care să-şi poarte luptele ambiţioşii politicii din ziua de azi. Nu e nici cobaiul unui laborator administrat de indivizi fără scrupule care nu experimentează ordonat, în vederea obţinerii unor rezultate spectaculoase, ci experimentează de dragul de a experimenta, pentru că au voie să facă asta.

La nivel psihic elevul este bulversat de aceste minivacanţe şi recuperări ca urmare a minivacanţelor. Sâmbăta elevul nu vine la şcoală cu plăcere (de parcă, de cele mai multe ori ar face aşa ceva în restul zilelor săptămânii). Sâmbăta elevul este îmbufnat, ursuz, întreabă din cinci în cinci minute cât mai are de stat la şcoală, deşi răspunsul este cât se poate de clar şi evident. Nu este atent la ore şi trăieşte sentimentul de frustrare că i s-a furat pe nedrept o zi din puţinul şi preţiosul lui timp liber. Da, aşa reacţionează elevul pus la recuperări. Nu se gândeşte la ziua liberă pe care a avut-o ci se gândeşte că dacă nu se făceau recuperări în sâmbăta respectivă s-ar fi aflat acasă. Sau aiurea, administrându-şi timpul liber după bunul plac. În limita posibilităţilor, se înţelege. Şi va considera ziua de sâmbătă o zi a frustrărilor, o zi furată de profesori şi de sistem. O zi care putea fi altfel dar iată că, în ciuda aşteptărilor, nu e decât o altă zi de şcoală. După ziua de vineri nu urmează sâmbătă ci încă o imposibilă zi de luni.

De aceea orice psiholog documentat, orice pedagog responsabil, orice profesor care lucrează într-adevăr cu copiii şi nu vine la şcoală doar să acumuleze vechime în câmpul muncii ştie cât de dăunătoare sunt astfel de minivacanţe pe care în ultima vreme guvernanţii le împart în stânga şi-n dreapta cu mai multă inconştienţă decât mărinimie.

M-am aşteptat primul profesor al ţării să ridice în faţa Guvernului problemele pe care le poate crea bulversarea programului de lucru al elevilor. M-am aşteptat ca preşedintele, care susţine că are o anumită experienţă la catedră, să fie capabil să explice că alternanţa aceasta de zile libere şi recuperări de dragul recuperărilor nu este în beneficiul elevilor. Nu mai vorbim de cadrele didactice, deşi recunosc că o zi de recuperare nu e simplă nici pentru profesori.

Nu am avut pretenţii de la premierul Grindeanu şi nici de la cei care îl manipulează. Omul nu a trecut pe la catedră, nu ştie care este treaba cu bioritmul, cu rutina şi cu orarul elevului. Dar de la Iohannis am pretenţii. M-am aşteptat ca omul să se ridice şi să spună lucrurilor pe nume, să afle toată lumea că minivacanţele acestea mixate cu recuperări de sâmbătă fac mai mult rău decât bine. N-a spus nimic…

Mâine, după ore, elevii vor pleca într-o minivacanţă din care se vor reîntoarce abia miercuri. Fără prea mult chef, iritaţi mai degrabă de faptul că sâmbăta viitoare îi aşteaptă o recuperare.  Asta într-o perioadă în care încheierea mediilor bate la uşă, în care evaluările sumative sunt la ordinea zilei. O perioadă încărcată, aglomerată, o perioadă dură atât pentru premianţi cât şi corigenţi, atât pentru elevi cât şi pentru profesori. Şi aşa era destul de greu, nu mai era necesară şi minivacanţa.

Guvernanţii se pare că nu ştiu. Nici chiar cel dintâi profesor nu o ştie. Sau nu a avut curajul s-o spună. Dar noi, cei de la catedră o ştim. Şi trebuie s-o spunem. Poate nu doar ne aude cineva dar ne şi ascultă.

8 păreri la “Minivacanţa – mai mult nocivă decât benefică”

  1. Total de acord !Foarte buna analiza ,de nezdruncinat motvatiile !Poate citeste si intaiul profesor al tarii si cei din minister ,care se joaca <>si ne creeaza noua numai probleme !

  2. Sunt de părere că aceste recuperări se pot face în timpul programelor de afterschool sau beforeschool ( așa cum se practică în anumite școli) și nu sâmbăta.

    1. Adica…in timpul noptii? In tara in care traiesc eu, majoritatea scolilor generale si liceelor au program de dimineata pana seara. Unde si cand sa fie before si after?

  3. Erau vremuri cand ningea de 20 centimetri si abia asteptam sa mergem la scoala. Acum se dau libere in timpul semestrului, dupa care se recupereaza sambata. Oare, chiar se recupereaza?

  4. Sambata nu se fac cursurile cum trebuie , adica 25 minute fiecare in loc de 50 . Mai bine nu ar da liber , caci pe vremuri erau ierni geroase si cu zapada cat gardurile si nu mai era atat liber .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *