NINGE, NINGE…

Afară ninge şi e frumos, foarte frumos. Nu ştiu cum apreciază alţii bogăţia asta a iernii, dar mie îmi merge la suflet. Atâta zăpadă nu am văzut de când eram de-o şchioapă şi nu exista Crăciun care să nu fie petrecut prin nămeţi până la genunchi, dacă nu până la brâu (ei da, şi brâul era mititel pe atunci, aşa că… poate e numai un defect de percepţie).

Mă tot uit pe geam şi nu mă pot opri să privesc în continuare. Parcă spunea cineva că iarna este anotimpul hibernal. Mda, aşa o fi. Chiar că îmi convine…

Căldurică, niscaiva cărţi şi conexiune la net. Cu alte cuvinte, izolarea este doar ipotetică… Cuvântul de ordine? Hibernare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *