Nu temele pentru acasă sunt problema, domnule ministru

M-am lămurit şi cu Dumitru. Mircea Dumitru. Actualul ministru al Educaţiei. Ce-i drept, în ceea ce-l priveşte, nu am avut aşteptări prea grozave dar a reuşit să le înşele şi pe acestea. Aşteptări am avut de la Adrian Curaj care, în afară de faptul că a pus secretarele şcolilor să lucreze câteva ore peste program pentru ca el, ministrul, să trimită felicitări de Paşte la toate cadrele. A, şi a mai reuşit să distrugă excursia şcolară prin acel ordin de ministru care, chipurile, venea să uşureze desfăşurarea acestei activităţi dar într-un final individul a interzis utilizarea microbuzelor şcolare în cadrul excursiilor. Acţiunea lui a avut drept urmare încasări la bugetul de stat deoarece firmele de transport nu acceptă doar plata motorinei şi a rovignetei, cum se întâmpla în cazul în care excursioniştii erau plimbaţi cu microbuzele şcolilor. Şi găuri consistente în buzunarele părinţilor.

Dar să revenim la Dumitru. Mircea Dumitru. Acest Bond. James Bond al educaţiei. Deşi nu mai are prea mult până să-şi încheie mandatul, ţine neapărat să fie imortalizat în Galeria Groparilor Învăţământului Românesc alături de nume care nu mai au nevoie de nicio prezentare, gen Ecaterina Andronescu şi predecesorul său, Adrian Curaj.

A început cu măgăria de concurs pentru directori. Care, în buna tradiţie a lui Hei-rup, a început destul de promiţător dar s-a finalizat mai jalnic decât jalnic. Subiecte de toată jena, de genul ce are măgarul întotdeauna. Copite, evident, că există măgari care nu au tot timpul coamă, din câte s-a putut observa chiar înainte de concurs frizeriile erau pline de măgari copitaţi care cereau în gura mare să fie tuşi zero, să nu se mai vadă nici măcar o urmă din pârdalnica şi nefericita coamă. Într-un final s-a rămas cam cum s-a stabilit înainte, prea puţini dintre cei care erau directori nu şi-au păstrat pe mai departe funcţiile aşa cum prea mulţi dintre noii veniţi pe funcţie au beneficiat de sprijinul politic atât de necesar. Dar a fost concurs… Măgarul s-a tuns pentru a nu mai putea fi acuzat că a dat naştere la interpretări eronate, totul o să fie bine.

Şi, ca să fie şi mai bine, ministrul identificat prin două prenume (sunt mulţi care nu ştiu care-i este numele şi prenumele ministrului Educaţiei) s-a gândit că nu ar fi rău să reglementeze treaba asta cu temele pentru acasă. Aşa, fără să se informeze mai temeinic, fără să vadă care este adevărata cauză a fenomenului.

Ideea stă în felul următor. Nu temele pentru acasă sunt marea problema. Problema temelor pentru acasă derivă din alte nenorociri ale sistemului educaţional naţional pe care Mircea Dumitru, în buna tradiţie inaugurată de predecesori, preferă să le ignore. În primul rând este problema programelor şcolare stufoase datorită cărora copii sunt sufocaţi de avalanşa cunoştinţelor despre tot şi despre toate. Să predai tot ce prevede programa este un adevărat tur de forţă pentru profesori şi învăţători, astfel că, de cele mai multe ori, rămâne prea puţin timp pentru aplicaţii practice, pentru aprofundare, pentru înţelegerea în adevăratul sens al cuvântului a ceea ce se petrece la ora de curs.

Aprofundarea materiei, înţelegerea deplină a teoriilor predate, se face prin exerciţii practice. De cele mai multe ori acestea poartă numele de teme pentru acasă. Şi fără ele uneori chiar nu se poate. Ştiu, temele pentru acasă sunt considerate de mulţi teoreticieni care nu au călcat în viaţa lor într-o şcoală ca profesori iar ca elevi n-au fost chiar foarte străluciri drept rămăşiţile unui trecut de sorginte comunistă. Aşa o fi, măcar în parte. Temele sunt o moştenire pe care cei mai mulţi dintre dascăli şi teoreticieni într-ale pedagogiei au preluat-o fără să pună prea multe întrebări pe principul dacă a mers aşa până acum de ce să nu meargă la fel şi pe mai departe? Fără analiză serioasă, fără studii temeinice. Temele pentru acasă există acum pentru că aşa era pe vremea mea. Şi pe vremea mea erau pentru că aşa fusese pe vremea altora. Nimeni nu se întreabă cu adevărat cât sunt de importante sau de neimportante. Temele există. Şi adesea se exagerează în privinţa asta.

De multe ori elevii petrec mai mult timp începând să-şi rezolve temele pentru acasă decât la ore. La matematică am avut, de pildă, profesori care insistau să rezolv nu doar toate problemele şi exerciţiile din manual, dar mai băgau şi ceva activitate din culegeri de specialitate. Aveam o oră de matematică la şcoală şi măcar încă două acasă. Pe vremea când eram elev mi se părea relativ normal să fie aşa. Acum nu mi se mai pare deloc. Nu e normal ca, după ce petrece între patru şi şase ore pe zi la şcoală, elevul să mai fie pricopsit şi cu teme pentru acasă care să însumeze chiar mai mult de atât. Adică un program de vreo opt-zece ore pe zi. Chiar şi în week-end.

Dar se practică acest program. Pe scară largă. Uneori chiar părinţii o cer. Au impresia că un program de ocnaş o să le transforme copilul într-o capacitate intelectuală.

Realitatea e că acest program de lucru suplimentar ar putea fi evitat prin ajustarea programelor şcolare. Aşa cum se prezintă în momentul de faţă fac mai mult rău decât bine. Prea multe cerinţe, prea multe conţinuturi care nu ajută mai deloc elevul ci dimpotrivă, îl transformă într-un soi de roboţel a cărui principală abilitate e reprezentată de memorarea fără sens şi fără şir a unor date sterile.

Ajustaţi programele domnule ministru. Eliminaţi balastrul intelectual şi oferiţi mai mult timp pentru aplicaţii practice. Atunci ceea ce acum poartă numele de teme pentru acasă o să devină exerciţii rezolvate în clasă, sub îndrumarea profesorului. Temele pentru acasă sunt, de cele mai multe ori, munci de Hercule pe care elevul le rezolvă aşa cum poate, adesea fără ca părinţii să-l poată ajuta nici dacă şi-ar dori. Din an în an programele devin tot mai stufoase, mai alambicate, mai aberante. Şi în loc să ne legăm de programele şcolare arătăm cu degetul spre temele pentru acasă. Care, cel mai adesea, sunt roadele otrăvite ale programelor şcolare…

24 thoughts on “Nu temele pentru acasă sunt problema, domnule ministru”

  1. Stau și mă gândesc la anii liceului, cu precădere la ultimul an:făceam matematica când era în orar, diriginta făcea cu noi și ore suplimentare (nu i le platea nimeni, evident), primeam teme kilometrice și eu- și mulți alții- lucram suplimentar. Și nu era nimeni îndrăgostit de matematică, dar altă soluție pentru a acoperi materia aia stufoasa nu exista. Aveam zile în care făceam 3 ore de matematica la școală și încă 3-4 acasă. Nu-mi era frica de surmenaj sau oboseală, așa cum se teme acest Bond al educației. Mi-e era frică să nu știu.
    Așadar, ideea domnului e, ca în mod obișnuit, pe lângă realitatea zilelor noastre.
    Și dacă ar fi o lege în acest sens, nu ar ține nimeni cont de ea. Cum a spus diriga cândva:”cei de la minister spun să nu va dam teme în vacanță. Dar voi veți face, din dragoste pentru știință, vreo 20 variante de bacalaureat. ”
    Știam cu toții că nu e glumă și că atunci când ne vom întoarce din vacanța de o săptămâna, ne va număra variantele. :))
    Și așa a fost. Nu a murit nimeni, dar au luat bacul aproape toți. 🙂

    1. Nu este chiar așa ,cum spui eu am o fetiță în cls.a4a si vreau sa spun ca cel puțin în cls.a3a avea câte 5-6pagini cu câte 20de probleme numai la mate nu mai punem romana si celelalte obiecte,a avut de vineri până duminică 200de exerciții la mate.adunari si scăderi cu 3-4cifre si cu trecere peste ordin ,au ghiozdanele doldora de culegeri si caiete speciale cumpărate din banii părinților , așa nu se mai poate și noi am învățat dar acum este ceva ieșit din comun ,cineva trebuie să stopeze prostia asta ,sunt copii si au dreptul sa-si trăiască copilăria!!!!!

    2. Draga Mirabella,tu in clasa a 2a rezolvai ecuatii de gradul 1 ??? In clasa a4a faceai istorie si geografie? Ma indoiesc…… Daca nu stii despre ce vorbesti ,atunci e simplu….taci

    3. Dacă te-ai fi documentat cam ce conține programa școlară pentru fiecare clasă și materie n-ai mai comenta atâta! Da, și pe atunci se lua bacalaureatul dar nu întodeauna era meritul elevului!!!

  2. Cred ca toate deciziile se iau de indivizi care nu mai au legaturi cu catedra. Inspectori care nu au mai tinut ore de ani de zile, functionari care si-au gasit un loc cald in minister. Profesorii de la catedra stiu cel mai bine ca la programele actuale si la standardele actuale de evaluare este imposibil fara teme. Intr-un fel sau altul se insinueaza ideea ca profesorii nu-si fac treaba si din aceasta neputinta se nasc temele. Eu imi doresc sa prind ziua in care in acest sistem un elev va putea trece cu o nota decenta un examen numai cu lucrul de la clasa. Cum i-ar placea domnului ministru sa-i vina studentii la examen numai cu ce a facut dumnealui la curs?

  3. blablabla………doriti ca elevii si parintii sa va faca ordine in sistem?dar ce facem cu profesorii care la titularizare iau note de3;4… si predau copiilor ca suplinitori??????un matur lucreaza 8 ore pe zi .socotiti cat munceste un copil de a 6 cu 16 materii si toate ffffoarte importante.eu cred ca reducerea balastrului din programa ar fi solutia.Asa ca incercati sa disponibilizati cadre .oare ve-ti reusi?

    1. Darie, se pare că ai trecut ca rața prin apă în școală, nici măcar să scrii bine românește nu știi. Dacă tăceai, filosof rămâneai!

    2. incetati cu aberatii de genul profesor care preda cu 3,4 la titularizare, 3,4 reprezinta o nota rusinoasa, dar in 90% din cazuri tin sa te asigur ca acel candidat nu va prinde un post si daca prinde, acest lucru se intampla rar si cu siguranta nu are norma completa. Cei mai multi dintre profesori sunt suplinitori pentru ca nu au post de titular (adica pe perioada nedeterminata)! Si apoi, chiar si cu 3,40, e un examen national, corectat riguros, care se desfasoara in conditii stricte. Nu se da ca in spitale masluit, cum se intampla frecvent pentru ocuparea locului de asistent medical, de exemplu. Semnat: „un cadru didactic suplinitor cu nota de titular”

    3. Ve-ti? Poate veți, fiindcă este formă de viitor. Şi ca să îți răspund la întrebări…Hai să îți spun de ce se iau aşa note mici la titularizare1. Ministerul în marea lui deşteptăciune a decis ca un elev cu nota 2 poate intra la liceu. Acesta ia bacul cu 5 dacă îl ia, apoi se înscrie la facultate, că, de, cum să nu facă MĂCAR o facultate. Evident pe bani, că plătesc părinții, nu-i aşa? Examenele se iau, că se plătesc reexaminările până când se iau. Nu mai trebuie să mergi la cursuri, trimiți şi primeşti cursurile pri mail, că doar cluburile şi puburile trebuie să aiba clienti. Ce mai lucrare de licența. Se cumpăra şi ea şi gata! 2. Tot ministerul, în înțelepciunea lui a decis că nu este necesar ca un învățător să mai facă Liceul Pedagogic. Oricine poate deveni Profesor învățământ primar…orice absolvent de orice liceu. În final, hai să îi disponibilizăm pe toți şi atunci vor face copiii şcola cu părinții. Şi aşa e la modă homeschooling-ul şi prin sate un profesor NU predă mai multe materii ….

  4. CORECT !!!! DAR SCRIE BRE,COPII(I) CE DRACU !!!! SA NU UITAM CA INVATATURA PRESUPUNE MUNCA SI IAR MUNCA, IAR TEMELE DATE PENTRU ACASA CU „POGONUL”” REPREZINTA „PREGATIREA PSIHO-PEDAGOGICA” A PROFESORILOR DE AZI…. DAR DE TOATE ASTEA E VINOVAT DUMITRU…..CEI CARE AU DISTRU INVATAMANTUL PROFESIONAL SI CE ERA MAI VALOROS DIN TRADITIA INVATAMANTULUI ROMANESC NU AU NICIO VINA???

  5. CORECT !!!! DAR SCRIE BRE,COPII(I) CE DRACU !!!! SA NU UITAM CA INVATATURA PRESUPUNE MUNCA SI IAR MUNCA, IAR TEMELE DATE PENTRU ACASA CU „POGONUL”” REPREZINTA „PREGATIREA PSIHO-PEDAGOGICA” A PROFESORILOR DE AZI…. DAR DE TOATE ASTEA E VINOVAT DUMITRU…..CEI CARE AU DISTRUS INVATAMANTUL PROFESIONAL SI CE ERA MAI VALOROS DIN TRADITIA INVATAMANTULUI ROMANESC NU AU NICIO VINA???

  6. Este o mare aberatie si prostie cu atatea teme pt acasa. Am un baiat clasa a 7a la clasa de excelenta matematica. Stiti cum se tine ora de matematica? Se preda la scoala cuvant cu cuvant din manual si se da de lucru acasa cate 20 -30 exercitii printre care si probleme de 3,4 sau 7 stele. Ajunge la scoala si tema este verificata cantitativ nu calitativ. E problema noastra, a parintilor sa ne descurcam si sa le explicam copiilor cum se rezolva exercitiile si problemele respective. La orele de fizica se preda si din programa claselor a 10a si a9a. Copilul meu, pe langa cele 6 ore zilnic la scoala mai sta 4-5 ore acasa sa se pregateasca pentru ziua urmatoare , plus 2 ore de pregatire. Vi se pare normal? Si toate astea pentru ce?

    1. Dacă dumneavoastră ca părinte va puneți întrebarea pentru ce, atunci copilul ce sa creadă? De ce l.ati dar la clasă de excelență dacă nu vreti sa învețe în plus? Duceți.l într.o clasa slaba si nu va avea nimic de învățat si făcut. Nici eu nu sunt de acord cu predarea cuvânt cu cuvânt din carte dar copii care vor sa devina ceva în viață trebuie să muncească.

      1. Dacă dumneavoastră ca părinte va puneți întrebarea pentru ce, atunci copilul ce sa creadă? De ce l.ati dar la clasă de excelență dacă nu vreti sa învețe în plus? Duceți.l într.o clasa slaba si nu va avea nimic de învățat si făcut. Nici eu nu sunt de acord cu predarea cuvânt cu cuvânt din carte dar copii care vor sa devina ceva în viață trebuie să muncească.

  7. de acord ,programa e stufoasa,copiii sunt obositi,dar un parinte ce se ingrijeste ca urmasul sa faca ceva in viata,sa-si croiasca un viitor pe proprii puteri nu-l va lasa sa lincezeasca cu tableta in mana,sa vina din pub la miez de noapte ca e moda,sa nu stie daca e din Ardeal unde este Muntenia,sa fim exigenti nu delasatori.delasarea duce la….las ca merge asa

  8. Buna, multam de articol.

    Sunt Corina, profa de engleza din „99 si ma simt tentata sa scriu un comentariu, desi nu fac asta de obicei…

    Spui ca temele in nr mare sunt cauzate de programa incarcata si dorinta parintilor de a avea copii geniu. Partial adevarat , din punctul meu de vedere – uite in cont un alt punct de vedere.

    Programele noi au mai putine continuturi (cel putin la limbi straine) si ACCENTUL E PUS PE COMPETENTE. Din pacate, insa, profii actioneaza mai degraba sub impulsul de a „umple o galeata” cu informatii fie din dorinta ca elevii lor sa faca fata cu bine unor examene, fie din orgoliu profesional/ personal, ca sa aiba dovezi ca elevii lor au rezultate (pentru evaluarea de la final de an scolar/ punctaje pt pretarnsferuri sau pt depunerea de dosare pt obtinerea gradatiilor de merit…) Si, desi imi pare rau sa o spun, sunt profi care nici nu se uita pe programe… s-au obisnuit cu ce „trebuie sa stie elevii” la un anumit nivel/ la un anumit examen sau pur si simplu urmeaza ce e in manual (care, din pacte, de multe ori este ff vechi si perimat… De ex manualele de gimnaziu de engl nu s-au innoit niciodata din ’99 incoace) Multe din manualele de pe piata nici nu sunt in concordanta cu cerintele programei, ramand la latitudinea profesorilor de suplimeta/ selecta ceea ceeste in ele…

    Cat despre parinti, intr-adevar, isi doresc copii cu rezultate academice bune, dar nu stiu cum sa le obtina si isi imagineaza ca extenuarea aceasta duce la implinirea aspiratiilor lor…

    Si in final, o impresie personala despre dl ministru al educatiei. In vara aceasta am ascultat pur intamplator o emisiune radiofonica pe Radio Ro Cultural cu dumnealui si mi-a lasat impresia unui profesionist echilibrat, cu un discurs decent, de bun simt si fara inflorituri inutile. Desigur, ce se poate face pentru a imbunatati ceva e f dificil, mai ales ca este vorba de o categor profesionala fff reticenta la schimbare, din pacate… Cred ca a vrut pur si simplu sa atraga atentia asupra numarului enorm de teme pt acasa si eu am apreciat ca a facut (macar) acest lucru.

    In speranta ca mesajul meu va ajunge la tine si la alte persoane interesate de educatia din Romania,

    Numai bine!

    Corina Dumitrescu

  9. Ideea de a limita temele la 2 ore e minunata si dintr-un punct de vedere care a fost trecut cu vederea. Cred ca e importanta ergonomia muncii. Minim de efort, maxim de eficienta. E mai important sa inveti rapid decat s-o fredonezi ca la bugetari.. psihologic, te apuci altfel de teme cand de facut un test de 40 de minute la mate, 30′ la biologie etc.. ai de invatat x informatie in x timp. Altfel te apuca depresia. La noi, cand se pronunta cuvantul TEME, parca se innoreaza brusc.. si nu-mi spuneti ca fiecare elev are alt ritm de invatare. E adevarat, dar se poate face o medie civilizata pentru a acoperi toate competentele.
    Andrei, parinte – clasa a sasea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *