Nu transformaţi şcoala în închisoare!

Schimbare în învăţământ! Vrem schimbare în educaţie! Sistemul de învăţământ trebuie reformat!

Asta auzim de douăzeci şi mai bine de ani. Chiar şi pe timpul comunismului se vorbea despre necesitatea schimbărilor în educaţie, deşi pe la colţuri.

Iar cei care păstoresc Educaţia Naţională reuşesc de aproape trei decenii să ne demonstreze tot timpul că poate mai rău. S-au făcut schimbări, e drept, dar cele mai multe dintre ele reprezintă doar schimbări de dragul schimbărilor, schimbări care să le dea dreptul să spună la sfârşit de mandat că au făcut şi ei ceva. De reformă în adevăratul sens al cuvântului nici măcar nu poate fi vorba deşi de reformă în educaţie se vorbeşte încă din Decembrie ’89. Ne ghidăm tot timpul după acea lege a lui Murphy care spune „Dacă funcţionează nu-i bine să-l repari”.

Sistemul educaţional funcţionează deficitar de ani şi ani iar reparaţiile cu aspect de peticeală neinspirată mai mult au dăunat decât au făcut bine demonstrând că se poate şi mai rău.

Amatorismul guvernanţilor la care s-a adăugat o atitudine flexibilă şi supusă din partea celor care lucrează în învăţământ şi duplicitatea sindicatelor a făcut ca valul de schimbări haotice din Educaţie să ducă la dezastru şi nu la Reformă, cum s-a susţinut.

În aceste zile se doreşte să ni se demonstreze că se poate şi mai rău. Programele şcolare pentru gimnaziu au fost puse în dezbatere publică. Consultarea publică se va finaliza pe 13 februarie iar până la 1 martie noul curriculum va fi aprobat prin ordin de ministru.

Nu se spune clar câte ore vor fi alocate pentru fiecare materie în parte la fiecare clasă dar un lucru este cert. Elevii vor sta mai mult timp în şcoală. Dar reprezentanţii Ministerului spun că va fi mai frumos deoarece materia va fi mai bine structurată.

Elevii de clasa a V-a vor fi siliţi să stea la şcoală între 26 şi 28 de ore iar până în clasa a VIII-a vor ajunge să petreacă între zidurile şcolii până la 34 de ore pe săptămână. Adică şapte ore pe zi – exceptând ziua scurtă ce va avea „numai” şase ore.

Dintotdeauna programul şcolar al elevilor din România a fost extrem de încărcat şi solicitant. Programele şcolare sunt foarte stufoase iar cele care vin, deşi arată la prima vedere ceva mai cuprinzător şi mai bine structurate – cum e pretenţia ministerului – sunt şi mai încărcate – altfel nu ar putea justifica pretenţia de a menţine copiii până la 34 de ore în şcoală.

Profesorii, părinţii, psihologii şi elevii se plâng de programul infernal, de cerinţele din ce în ce mai absurde ale programelor şcolare însă se pare că pe cei care pot aduce într-adevăr schimbarea nu-i interesează. Rupţi de realităţile acute ale sistemului educaţional, cel mai adesea indivizi care nu au experienţa directă a catedrei, a lucrului nemijlocit cu elevii, aceşti indivizi în mâinile cărora e lăsată  soarta Educaţiei se raportează la nevoile şi capacităţile unui elev care, practic, nu există.

Programele sunt făcute de „specialişti” în a căror viziune strâmbă elevul trebuie să devină un soi de enciclopedie ambulantă. Cei care au redactat programa pentru un anume obiect de studiu au făcut-o fără să se mai gândească la faptul că elevul de gimnaziu va avea în orar şi alte materii de studiu. Pe nimeni nu interesează că elevul mai are şi alte preocupări, nu doar să înveţe şi să înveţe. Chiar nimănui nu-i pasă că un copil e, totuşi, un copil? Unul care vrea să aibă parte şi de copilărie, nu doar de sentinţă cu executare în spatele zidurilor şcolii?

Încă din clasele primare programul unui elev este mai încărcat decât al unui adult. Săptămâna de lucru a unui adult însumează, de regulă, patruzeci de ore. Conştientizează cineva că, cel mai adesea, educaţia răpeşte unui copil şi şaizeci de ore pe săptămână? Au habar cei de la minister că pe lângă programul de la şcoală, pe lângă orele de pregătire suplimentară de acasă elevii sunt solicitaţi la tot felul de concursuri şi activităţi al căror scop principal e să se adune puncte în dosarele profesorilor şi nu satisfacţia proprie?

Chiar nu vedeţi că le răpiţi copilăria? Că-i îmbâcsiţi cu programe neadaptate şi plictisitoare? Nu vedeţi că, mai devreme sau mai târziu, copiii cedează şi ajung să nu mai înveţe pentru că intervine surmenajul, intervine scârba de atâta educaţie inutilă inoculată cu forţa? Chiar nu înţelegeţi că nu aveţi dreptul să-i transformaţi pe copii în nişte roboţi ce doar înregistrează date fără a dezvolta abilităţi? Nu înţelegeţi că actualmente şcoala îi pregăteşte pe copii pentru o viaţă, o societate care nu există în realitate?

Explicaţia bâlbâită a guvernanţilor- pe lângă faptul că „va fi mai frumos” – referitor la aceste măsuri care, dacă vor fi adoptate, se vor dovedi dezastruaose e că şi în alte ţări copiii stau foarte mult la şcoală.

E adevărat, în alte ţări copiii petrec mai mult timp la şcoală dar nu o fac stând aşezaţi şase-şapte ore pe scăunele sau în bancă şi transferând în caiete ce le dictează ori scriu profesorii pe tablă, gândindu-se cu groază că, odată ajunşi acasă îi aşteaptă alte ore de chin la masa de lucru deoarece are şi teme pentru acasă. Iar în România aceste teme nu sunt puţine… Părinţii mai responsabili mai apelează şi la meditatori. Pentru limbă străină, pentru română, matematică… Mai nou biologie şi fizică la clasa a VI-a.

În străinătate la şcoală copiii nu-şi petrec timpul legaţi de scaune şi bănci. Au ore de educaţie fizică în adevăratul sens al cuvântului, care se desfăşoară în săli dotate sau pe terenuri amenajate. Au ore de atelier în care învaţă să mânuiască o daltă, o cheie, un ciocan, o pilă – activităţi care, surprinzător, le fac mai multă plăcere decât învăţatul searbăd şi mecanic. Au ore în care se recrează, au ore în care socializează, nu numai un şir nesfârşit de ore în care scriu şi repetă. Au ore şi programe care-i ajută să devină oameni. Oameni pregătiţi pentru nevoile şi regulile societăţii în care trăiesc şi vor trăi. Oameni în adevăratul sens al cuvântului,  produsul unei educaţii realiste şi nu utopice.

Nu-i lăsaţi să ne transforme copiii în roboţi. Nu-i lăsaţi să ni-i nenorocească pretinzând că-i educă. Implicaţi-vă oameni buni. Aveţi ocazia.

Dacă doriţi să vă spuneţi părerea, dacă doriţi să vă ajutaţi copiii, spuneţi-vă părerea aici. Poate că nu o să ţină cont de părerea noastră. Poate că nu astăzi. Dar trebuie să o spunem. Trebuie să ne apărăm copiii. Care, atunci când vor deveni adulţi, să-şi poată aminti cu plăcere de copilărie. O copilărie adevărată, nu una petrecută doar la şcoală.

 

3 thoughts on “Nu transformaţi şcoala în închisoare!”

  1. E foarte dificil sa de facă reforma. Trebuie reinventata roata. Și trebuie date intr-o parte buzunarele care trebuie umplute. E foarte greu sa vedem cum fac alții de reușesc să își învețe elevii exact ceea ce au nevoie. E foarte greu. Trebuie reinventata și apă caldă.

  2. Poi. domnule, ia zi matale cate experimente faci cu elevii dumitale la fizica? Iti mai mere vreun pendul, mai ai pirita? De pe unde mai dotezi laboratorul—daca-l ai– cu niscaiva magneti? Aaaaa, si am auzit ca pentru a vedea surse alternative de electricitate….aduc scolerii lamai si cuie, sarme si becuri ca sa faceti circuite! Hahahaha….ce frumoasa-i lectia!

  3. Its such as you learn my thoughts! You seem
    to grasp a lot approximately this, like you wrote
    the e book in it or something. I think that you could do with a few p.c.

    to drive the message house a bit, however instead of that, that is
    wonderful blog. A fantastic read. I’ll certainly be back.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *