O nenorocire nu vine niciodată singură

Mi-am făcut şi eu site (sau blog, încă nu ştiu prea bine cum stă treaba, pentru genul acesta de întrebări îl puteţi contacta pe Lucian, el se ocupă de administrare şi alte mărunţişuri până o să învăţ şi eu cum se face). Şi fireasca întrebare care bănuiesc că vă frământă este De ce? De ce şi-o fi făcut (şi) ăsta blog? Păi nu erau destule până acum? Că nu mai vorbim de bloguri, ca entităţi izolate, ci de blogosfera, ştiţi, chestia cu învelişurile Pământului – litosfera, atmosfera, biosfera, care or mai fi şi, negreşit, blogosfera, cel mai nou şi mai explorat dintre toate învelişurile Terrei.

Păi, treaba stă cam în felul următor. După ce m-am apucat de scris, mi-am făcut şi cont de facebook (dacă aţi şti ce mişto sună în rostirea basarabeană numele reţelei de socializare, v-aţi îndrăgosti iremediabil de facebook). Şi, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, mi-am făcut şi blog (sau site, Lucian ştie mai bine). Şi, având în vedere că pentru ieri era programată o apocalipsă, care încă ne mai ameninţă, vedeţi, treaba cu diferenţa de fus orar, dacă nu am avut parte de un sfârşit al lumii cum se cuvine, vă ofer la schimb ceva cel puţin la fel de catastrofal; blogul meu. Fiţi bineveniţi, nu va schimba în bine viitorul nimănui, nu în bine, reţineţi… Mai treceţi pe aici.

P.S. Exact, o nenorocire nu vine niciodată singură. Lansarea primului post de pe… ce-o fi chestia asta era programată pentru ieri, dar nu am avut net.

3 păreri la “O nenorocire nu vine niciodată singură”

  1. Felicitari pt deschiderea blogului, o treaba f buna – eu cred ca va schimba multe. Fiecare blog in plus dedicat literaturii si culturii conteaza, ba chiar mult. Te trec in blogroll:)
    Ne auzim si multa bafta in toate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *