O PICĂTURĂ DE MISOGIN(ISM)

Anul trecut (asta e, a trecut, a trecut) într-o seară, mă deplasam cu maşina pe Strada Vârnav din Botoşani. Pentru botoşăneni, e de ajuns şi atât, poate chiar prea mult. pentru restul lumii, câteva precizări. Străduţa care trece prin spatele Parcului Eminescu. Sau, cea mai importantă precizare, o străduţă cu sens unic. Cred că trebuia să încep cu asta. Şi, cum mă deplasam liniştit pe sensul meu, hopa, din faţă apare un Peugeot 607. În Franţa e considerată limuzină de lux, la noi se poate şi fără. Opresc să-i dau posibilitatea să dea înapoi. Peugeot nimic. Claxoane.

Mă rog, cine sunt eu să contrazic un Peugeot 607? Înţeleptul cedează, sau ăla care are maşina mai ieftină. Dau înapoi preţ de vreo 15 maşini ca să nu dea Peugeot înapoi doi metri. Şi Peugeot înaintează şi opreşte în dreptul meu. Geamul şoferului începe să coboare. Hopa, e cineva care nu prea ştie pe unde se află şi vrea ceva lămuriri tip GPS şi atunci chestia cu mersul pe sens invers e oarecum scuzabilă, poate nu a văzut indicatorul. Sau poate să mulţumească pentru că am ars gazul în locul lui.

Nici una, nici alta. La volan o ţaţă fardată ca o mumie egipteană, cu o claie de păr de un blond nereuşit începe să urle la mine pe un ton care ar fi inspirat şi sirena de poliţie. „Dobitocule, nu vezi că sunt femeie?”. Şi, înainte să-i spun ce am observat şi ceva  în legătură cu ăla care i-a dat carnetul, Peugeot o ia din loc aşa numai cum 607 ştie să o facă. Agresiv, cu scrâşnet de roţi şi acceleraţie în surplus. Eu înjur puţin (exact asta am făcut, recunosc, deşi nu aveţi martori) şi plec mai departe, promiţându-mi că, dacă mai dau de Peugeot 607 în împrejurări similare, să aplic politica Decretului Circulatiei şi nu pe cea a bunului simţ. Că în decret nu scrie nicăieri despre prioritatea de muie(re).

Poate că s-ar fi terminat aici, dar în săptămâna următoare îl văd pe Peugeot 607 parcat lângă Casa Corpului Didactic. Hopa! Măi să fie… Oare tipa e profesoară sau magistrat (că parcarea deserveşte şi Tribunalul)? Şi, cum m-am întâlnit cu o cunoştinţă, fac cale întoarsă lângă Peugeot unde ne punem pe taclale. După cinci minute de aşteptare, răbdarea îmi este răsplătită. Apare ţaţa. Iese de la Casa Corpului Didcactic, cu o altă prietenă. Şi vorbeau despre un curs de perfecţionare. Nu i-am adus aminte de episodul cu ea e femeie. Nu sunt genul. De asta nu-i dau nici numărul maşinii aici. Dar nu pot să nu mă întreb despre cum o face orele tanti. Tot aşa cum conduce, cu tupeu şi nesimţire? Sunt femeie, trebuie să şi predau? Sunt nevasta lui… Nu ştii? Că sigur e nevasta cuiva, nu-şi permit profesorii de sine-stătători să-şi cumpere Peugeot 607. Spun din experienţă. Despre cum parazitează nevestele cuiva sistemul de învăţământ cu altă ocazie, mai spre sfârşitul anului şcolar. Că e multe, domnule, multe şi nesimţite, şi conduce maşini mai bengoase decât Peugeot 607.

One thought on “O PICĂTURĂ DE MISOGIN(ISM)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *