O zi de 13 care putea fi chiar frumoasă

Sincer?! Am aşteptat cu oarece strângere de inimă ziua de 13 septembrie. Presentiment? Capacitate de a privi în viitor? Luaţi-o cum vreţi. De fiecare dată când venea vorba – sau mai degrabă mă gândeam – de 13 septembrie încercam o senzaţie de disconfort.

A venit 13 septembrie şi a trecut. Şi mi-am dat seama de ce anume mă încerca disconfortul. Mi-a stricat ziua un antenist. Adică un angajat pe la Antena. Nu mai ştiu care exact că nu m-a interesat. Mi-a spus, mi-a spus şi cum îl cheamă… Şi a încercat să-mi explice cum stă treaba cu profesionalismul. Cine a mai citit postările mai vechi ştie că eu unul nu discut cu anteniştii. Nu m-am jurat, a devenit principiu, Nicio discuţie cu vreun angajat de la Antene. Indiferent cine este. Probabil nu e corect dar asta e…

Însă nu s-au întâmplat numai lucruri rele pe 13 septembrie. A fost ziua în care m-am pricopsit cu nici mai mult, nici mai puţin de şase recenzii. Şase recenzii la o singură carte – Amendamentul Dawson.

Recenziile au apărut în cadrul proiectului „Blogosfera SF” şi pot fi citite după cum urmează:

Mulţumesc dragii mei pentru cuvintele frumoase şi pentru observaţii (există şi observaţii dar dacă nu citiţi nu aveţi de unde şti care sunt). Mi-aţi înseninat o zi care a început destul de prost. Datorită vouă îmi voi aminti cu drag de ziua de 13 septembrie 2017.

Mulţumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *