Paradigma scriitorilor s-a schimbat. Când o să se schimbe şi paradigma editorilor?

Zilele acestea mi-am aruncat ochii pe net. Mai mult decât de obicei. Şi drept pedeapsă am avut parte mai mult de nedumerire. Şi nervi. Ipocrizia mă enervează la culme, să fim bine înţeleşi. Şi am de gând să nu mai păstrez starea aia de turbare numai pentru mine. O dau mai departe, poate se înţeapă şi ăia care m-au înfuriat. Poate îi apucă turba şi pe ei. Şi dacă mai turbă puţin să spunem că mă simt eu mai bine…

Să spunem că rândurile de mai sus le-am livrat la nervi. Deşi nu e chiar aşa. Să spun doar că, dacă se întâmplă ca ziua cuiva – cuiva anume – o să fie stricată de articolul ăsta, o să mă simt bine. Măcar atât.

Mai întâi m-am nedumerit. Am aflat că romanul meu Colţii, încă se mai găseşte pe piaţă. Prin Auchan şi pe E-mag. Asta după ce au trecut mai bine de trei ani de la expirarea contractului cu Editura Tritonic. Şi după ce am primit pe data de 4 martie  2016 un mesaj de la Bogdan Hrib prin care eram informat că stocul pentru „Colţii” a fost epuizat. Bine, după ce am făcut eu puţină gălăgie. Fără niciun fel de precizări despre drepturile de autor. De ce să ne mai complicăm cu astfel de prostii? Doar trăim în România şi în România din scris trăiesc editorii, nu autorii. 

Păi de vreme ce am fost informat că stocul a fost epuizat, ce mai caută cartea mea prin reţele de distribuţie? În momentul de faţă este CARTEA MEA,  Editura Tritonic nu mai are niciun drept asupra romanului Colţii.

Ar fi trebuit să mă enervez dar nu am făcut-o. Cel puţin nu mi-am dat seama (că sunt nervos). Cu adevărat m-am enervat când am găsit un locuşor unde Hrib îşi dădea cu părerea despre scriitori. Care au început să schimbe paradigma autorului singuratic în turnul lui de fildeş. Cică au devenit un val care are puterea să schimbe lucrurile.

Paradigma autorului… Sună interesant. Chiar şi în gura celui care o spune cu ipocrizie. A celui despre care e ştiut că nu plăteşte drepturile de autor. Am stat de vorbă cu câţiva dintre autorii păstoriţi de Tritonic. Nu spun nume din motive lesne de înţeles. E alegerea lor, e problema lor. Dar eu unul nu mai pot suporta să fiu exploatat de o minoritate pentru care autorul este vacă de muls şi nu partener.

Răspunsul?! Evident, nimeni nu şi-a primit drepturile de autor de la Tritonic. De ce să le primească? Că doar în România profundă aşa ceva e absolut normal. Să nu plăteşti drepturi de autor, să distribui cărţi fără să ai acest drept. Care e problema?

Problema e că eu unul m-am cam săturat. De ipocrizia celor care se plâng că nu scot bani din cărţi dar trăiesc de ani de zile de pe baza editurilor cu care se mândresc.

Paradigma autorului a devenit realitate? Eu unul vreau să aud de paradigma editorilor. A celor care îşi plătesc autorii, care şi-i respectă. Ceva nou în România, ceva de-a dreptul revoluţionar. Cine pomeneşte de aşa ceva merită ars pe rug.

Din fericire pentru mine, am găsit o editură care să îmi plătească drepturile de autor – e vorba de Editura Crux – care nu s-a plâns niciodată de piaţă, de greutăţi şi alte chestii menite să mă determine să renunţ la drepturile de autor. Că a fost vorba de înţelegere scrisă sau verbală, cei de la Crux şi-au respectat cuvântul. O editură la care intenţionez să reeditez romanul Colţii. O intenţie subminată de Tritonic, care încă menţine romanul pe piaţă fără a avea drept, fără niciun câştig pentru mine ca autor.

Prin urmare, cer – nu rog, de rugat sunt sătul – Editurii Tritonic să retragă romanul Colţii din reţelele de distribuţie, menţinerea acestuia în librării reprezentând o infracţiune (la fel ca şi neplata drepturilor de autor).

Deocamdată cer acest lucru public, să nu poată spune cineva vreodată că n-am făcut-o. Mai târziu e posibil să apelez la avocat.

Pot spune că sunt sătul de motivele pe care le invocă unii sau alţii pentru a nu plăti drepturi de autor. Sătul peste cap. Dar mult mai sătul sunt de ipocrizia pe care o afişează, de faptul că au două feţe. Una de editor amărât, care nu poate plăti drepturile scriitorilor. Aia e pentru autori.

Mai e faţa aia de Mecena, de om care susţine cultura şi implicit pe autorul român. Asta este pentru public, pentru declaraţiile de presă.

Cică autorii români au evoluat… Da, sunt de acord, măcar în parte. Dar aştept ziua aia nenorocită când o să evolueze şi editorii. Ăia care încă nu au făcut pasul ăsta. Cei mai mulţi, adică.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *