PATRIOTISMUL TRECE (ŞI) PRIN INIMĂ

Călătoresc mult cu microbuzul, deja a început să mi se formeze în minte paranoica idee cum că nu ar mai exista şi alte mijloace de transport. Printre unele avantaje este faptul că mai ai cu cine discuta. Dezavantaje sunt. Că unii se bagă în discuţie fără să-i chemi.

Anul trecut, pe vremea aceasta, mi-am întâlnit un prieten în microbuz. Şi, fiindcă era exact după Ziua Naţională, am dat-o pe discuţii patriotice. Că-i păcat de România asta, ciuntită teritorial şi ce bine ne-ar sta nouă, românilor, între hotarele din 1918.

E drept, vorbeam cam tare şi pe un cetăţean între două vârste nu ne-a mai  răbdat. Şi a intrat cu discuţia peste noi. După vreo cinci minute de bălăcăreală a rezumat.

-Măi nebunilor, vreţi să vă uniţi cu Moldova şi Nordul Bucovinei? Aveţi idee ce înseamnă asta? Păi ce, vreţi să mergem tocmai până la Kiev sau Lvov pentru un pachet de ţigări mai ieftine? Nu sunteţi normali.

Ei, cam asta e. dacă pentru unii patriotismul trece prin stomac, pentru alţii iubirea de patrie trece prin plămâni, cu tutunul ucrainean aferent.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *