Pe profesori cine îi protejează de abuzuri?

Aproape că nu e zi în care să nu apară în presă tot felul de ştiri cu elevi abuzaţi fizic sau verbal de către profesori. Goana după senzaţional deformează adesea adevărul făcându-l mai atractiv pentru consumatorul de ştiri. Există câteva televiziuni  – nu dau nume pentru că ar însemna să le fac reclamă gratuită – care s-au specializat în ambalarea unor astfel de ştiri în poleiala senzaţionalului care-l face pe om să uite de problemele personale şi să se revolte nu doar pe cazul în sine ci pe o întreagă categorie socio-profesională.

Sunt primul care să o recunosc – din păcate, în învăţământ s-au strecurat tot felul de indivizi cu serioase probeleme psihice şi de comportament care reprezintă un adevărat pericol pentru elevii în mijlocul cărora îşi desfăşoară acrivitatea. Există oameni deranjaţi la cap care pot deveni oricând violatori sau corupători de minori, agresori sau chiar criminali. Acum câteva zeci de ani, într-un liceul agricol din apropierea zonei în care îmi scriu articolele, un elev a fost băgat în comă de un maistru instructor după ce cadrul didactic a aruncat cu un levier prin atelier. În liceu am avut parte de profesori şi pedagogi care ar putea să-l concureze cu succes pe torţionarul japonez Mutsuhiro Watanabe, devenit faimos din cauza filmului „Unbroken” (sau, mai degrabă, să-i compar cu celebrităţi locale, gen Vişinescu, Eugen Ţurcanu, Enoiu, Crăciun, Ficior).

Ştiu, din păcate, mult prea multe despre violenţa din învăţământ. Faţă de acum douăzeci şi ceva de ani, când am făcut eu liceul, lucrurile s-au schimbat în bine însă numărul dezaxaţilor din educaţie încă rămâne ridicat. Aceştia ar putea fi lesne eliminaţi dacă evaluările psihologice de la început de an ar fi într-adevăr luate în seamă. Sau dacă ar fi efectuate cu seriozitate şi ar implica responsabilitate din partea celor care primesc bani pentru a-i evalua psihologic pe profesori.

Faţă de acum douăzeci şi cinci de ani – să nu ne deplasăm mai mult pe axa timpului – s-a schimbat raportul de forţe. Dacă în urmă cu două decenii o asemenea situaţie chinuia serios imaginaţia, astăzi raportul de forţe s-a schimbat. Mai degrabă profesorii sunt abuzaţi de către elevi. Da, aţi citit bine. Profesorii sunt supuşi unor abuzuri greu de imaginat şi de acceptat într-o societate normală. Dar de vreme ce noi trăim în România…

Se vorbeşte destul de puţin despre ce au de pătimit profesorii. Cel mai adesea societatea preferă să-i ignore. Păi dacă şi-au dorit să fie profesori… Să îndure, cine nu-i lasă? Dacă nu le convine, să-şi caute alt loc de muncă. Din când în când prin noianul de ştiri despre elevi la care s-a ridicat vocea (sau care au fost agresaţi în adevăratul sens al cuvântului; există şi astfel de cazuri) răzbate şi câte o ştire care priveşte cealaltă tabără. Se îndură mass-media  să relateze şi despre patimele profesorilor dar numai dacă se ajunge la cazuri extreme. Dacă profesorul nu e bătut, nu e scos în şuturi din clasă sau nu e băgat în spital, nu prea merită să se vorbească despre el.  A strigat elevul la el? I-a vorbit urât? I-a aruncat documentele de pe catedră sau i-a smuls catalogul din mână?  Păi astea sunt nimicuri, se întâmplă în fiecare zi, de ce să ne mai batem capul cu ele pentru că nu se sensibilizează nimeni.

Realitatea cruntă este că, dacă există elevi abuzaţi, numărul profesorilor abuzaţi este şi mai mare. Nu cred că există vreun profesor care să nu fi fost pus în situaţia de a apela la toate resursele de răbdare şi diplomaţie pentru a nu izbucni în momentul în care o „personalitate în formare” se apucă să-şi dea în petec. Mai zilele trecute un coleg povestea cum a ajuns în pragul unei crize cardiace din cauza unui elev pe care s-a umflat personalitatea şi a început să facă scandal pentru că profesorul a îndrăznit să-l scoată la tablă iar odrasla nu avea chef. Şi dacă nu avea chef a aruncat creta, a zbierat şi a ameninţat.

O colegă a fost făcută cu ou şi cu oţet de un elev care are vârsta nepoţilor respectivei doamne. După ce a făcut o criză de personalitate, a ieşit din clasă trântind uşa şi, pentru că mai avea ceva de spus a  a revenit şi i-a aruncat „Handicapata dracului”.

Dacă un profesor foloseşte asemenea cuvinte cu un elev devine vedetă la televizor. Şi se declanşează ditamai ancheta, de la Inspectorat sau chiar de la Minister.  Cum a fost posibil aşa ceva? Cum de şi-a permis.

E normal să se ia astfel de măsuri, deşi de cele mai multe ori se foloseşte barosul pentru spart nuci. E normal să se cerceteze comportamentul cadrului didactic care, prin natura nobilei sale meserii, trebuie să fie un exemplu pentru copii. Da, e normal. Nu e normal ca aceste cazuri să fie popularizate excesiv iar pe marginea lor să-şi dea cu părerea tot felul de neaveniţi care lucrează prin televiziuni şi au pretenţii de specialişti.

Nu e normal ca profesorul să fie plefturit de elev şi de familia acestuia. Nu e normal ca la ore să fii abuzat verbal de elev şi să nu poţi face mare lucru deoarece orice reacţie poate fi interpretată. Atunci când un profesor este anchetat se porneşte de la premisa că el este vinovat. Că nu a procedat cu tact, că n-a depus toate eforturile, că nu a reuşit să gestioneze situaţia. Când un elev greşeşte nu se întâmplă mai nimic. Nota scăzută la purtare, în cel mai rău caz. Exmatriculare la liceu. Dar şi atunci se găsesc portiţe pentru ca loaza să fie înscrisă la altă unitate de învăţământ.  Nu mai poate derbedeul în devenire că i se scad două-trei puncte la purtare în condiţiile în care are media 5 pe linie. Ce dacă e exmatriculat? Oricum nu avea de gând să mai dea pe la şcoală. Aşa, primeşte concediu forţat şi are o scuză.

Profesorul este lăsat la mâna elevilor şi a familiilor acestora. Lipsit de mijloace adevărate de apărare, cadrul didactic este, de cele mai multe ori, obligat să accepte tot felul de umilinţe numai pentru a nu fi pus în situaţia de a încerca varianta cu „se poate şi mai rău”. Poţi fi reclamat, dar în judecată, ameninţat… Dacă se dovedeşte că ai fost acuzat pe nedrept detractorii nu păţesc nimic. Prin urmare, îşi permit să te abuzeze, oricum nu păţesc nimic.

E greau în învăţământ, am mai scris despre asta. Aleşii se dau de ceasul morţii să ne creeze un Cod de Etică prin intermediul căruia să ne pună pumnul în gură. Mai de folos ne-ar fi un Statut în adevăratul sens al cuvântului. Există un proiect de lege care ar trebui să ofere protecţie sporită cadrului didactic dar sunt sigur că, în cele din urmă, lucrurile vor fi lăsate la voia întâmplării sau vor deveni şi mai tragice decât în ziua de azi. Au aleşii un talent deosebit de a lucra în „favoarea” profesorului, ceva de speriat.

Dar, până atunci, rămâne întrebarea: cine-l apără pe profesor de abuzuri?

 

 

20 thoughts on “Pe profesori cine îi protejează de abuzuri?”

  1. Costi, te felicit pentru modul aplicat si echilibrat in care tratezi aceasta chestiune foarte delicata si dupa parerea mea ,scapata total de sub control. Cred ca, in primul rand , cei chemati spre rezolvare ,sunt chiar profesorii care ar trebui, in corpore ,nu izolat ,nu punctual, sa ia atitudine pentru ca, dupa cum bine stim , autoritatile au cu totul alte treburi!

    1. Sa ia „atitudine” (ca aia muncitoreasca) ?!!! Pai am vazut arestul scolii si Politia scolii care functioneaza in USA. Acolo se poate ?!!!

  2. Aș îndrăzni să-l întreb pe domnul ministru al educației cât și pe domnii Nistor și Hadăr etc. ca lideri de sindicate în învățământ știu despre problemele cu care se confruntă personalul didactic, știu că majoritatea părinților au o contribuție negativă în educația propriilor copiii pentru că la rândul lor nu le-a plăcut nici lor cartea, dar au înființat tot felul de fundații, comitete naționale care nu au o contribuție obiectivă la procesul educațional care după cum știm acesta este continuu indiferent de nivelul studiilor absolvite , statut profesional sau poziție socială.

  3. Liderii de sindicat din invatamant sunt cu totii aservitibputerii.Sunt toti putrezi de bogati,sunt cu totii prieteni cu politicienii si nu fac aproape nimic pt a apara profesorii.Ati vazut vre-un lider de sindicat sa apere vre-un profesor in fata abuzurilor unor parinti care reclama orice?Intreb si eu:daca eu ,ca si cadru didactic,as filma in sala de clasa copii ,ar urla toata lumea ca e ilegal.Filmarile facute de parinti cu camere ascunse,cu telefoane,cu ceasuri,cat sunt de leggale?cine le da dreptul sa o faca?Parintii csre reclama si fac circ din orice,sunt marea lor majoritate fosti elevi corijenti elevi la vremea lor problema fosti elevi care la randul lor nu au dat doi bani pe scoala si pe profesor.Ajungem incet dar sigur sa predam la clasa ce vor si ce dicteaza parintii.Astea toate se intampla cu sprijinul NECONDITIONAT al asa-zise prese din Romania.Din pacate,rezultatele se vad si se vor vedea peste cativa ani,cand noi profesorii vom ajunge sa predam in custi metalice.

  4. Mie mi s-a intamplat la un elev de cls.a 8-a sa se infoaie la mine si sa-mi spuna ” Tu sa taci!”pentru ca venisem in ajutorul a doua colege de clasa pe care le paruise anterior. Am urmat pasii legali: mustrare si referat cu trimitere la ROI, conform art.ii iesea nota 1 la purtare, am convenit in CP al clasei sa-i punem 4; asta s-a intamplat in luna decembrie. Ce credeti? La sfarsitul semestrului, oricat mi-am sustinut cauza, colegii s-au razgandit si are media 7:-) Pai nu ne meritam soarta?!

  5. Raspuns dat profesorului de catre o eleva care a fost mustrata ca are cu totul alte preocupari in timpul orei decat cele legate de lectie : „Ia mai lasa-ma in pace !”

  6. Sau santajul unei eleve de cl 10 profesorului care i a confiscat caietul de la alta materie, asta dupa ce a primit cateva observatii sa scoata castile din urechi, sa ascunda telefonul, sa deschida caietul ,manualul si sa participe la ora: oricum o sa mi l dati la pauza, ca de nu, voi merge la director si veti avea probleme.aveti de ales, fie imi dati caietul,fie veti avea mari probleme.

    1. ..dacă eleva stătea în telefon în timpul lecției înseamnă că nu o interesează ora, nu îi pasă dacă va ști sau nu materia, nu va trăi din acea materie..mai bine să stea în telefon și să nu deranjeze pe nimeni..dar nu sunt de acord cu șantajul..

      1. Ok, deci… „sa nu deranjeze pe nimeni”… . Si ce mai faci cand eleva spune ora urmatoare – cand bine-nteles ca vine fara lectia pregatita: ” De ce mi-ati dat patru, fiindca eu n-am inteles lectia??!” Sau parintii vad ca nu are nimic scris in caiet si spun „profesorul asta nu stie nimic, nu le preda nimic copiilor!?” Cine sufera atunci, oare cine este tras la raspundere?…
        Iar sentimentul datoriei, al responsabilitatii sau spiritul civic pe care se presupune ca trebuie sa li-l insuflam copiilor cum mai poate razbate, cum mai putem restabili societatea corupta daca ii lasam pe elevi sa doarma in banca, sa se joace pe telefon sa pe FACEBOOK – sa nu deranjeze… , daca le permitem parintilor sa ne infrunte stiind destul de bine ce le poate odrasla?!

  7. Integrarea elevilor in scoli normale cu probleme grave de sanatate (sindrom Asparger, Tourette s.a.) e incalificabila….Nu stii cum sa reactionezi in fata comportamentului lor agresiv si imprevizibil fata de colegi si cadre didactice (lovesc, au limbaj gen: „nu vreau”, „nu fac”, „nu scriu”….). Se doreste integrare, model european…cu o ora pe saptamana la disciplina respectiva…facand slalom prin materie!!!!Profesor de sprijin? Nu exista sau e invizibil, depasit de multimea cazurilor pe care le are la 5-6 scoli. Cine ne apara in fata agresiunilor unor astfel de elevi? Sau unde e sporul de 15% pentru faptul ca lucrezi cu copiii de acest gen? Cine ar trebui sa organizeze cursurile de formare profesionala de incluziune/ integrare a acestor copiii si sa le finanteze? In facultati invatam psihopedagogie scolara pentru scoli normale….nu psihopedagogie speciala! Si sunt elevi cu CES din ce in ce mai multi. Scolile normale au devenit scoli speciale fara sa stim? Pentru profesorii din scoli normale care au elevi cu sindromul Tourette si care in clasa a V-a imita actul sexual in ora sau momentul nasterii, domnul ministru sau vreun lider de sindicat are vreun sfat, metoda, solutie? La nivel ISJ, scoala nu exista solutii- frica de acuzatii gen discriminare….

  8. Ai un elev in clasa ce refuza sa scrie, sa participe la ora, sa lase telefonul, doreste sa vorbeasca tare cu un alt coleg, e „necooperant” (hm!)… Ce faci? Cf Statutului elevului poti sa il sanctionezi astfel:
    1. observatie individuala (mare lucru; ceva gen „Gigel, nu mai vorbi tare, te rog, ca deranjezi clasa!” Poti sa primesti cel mult un „Ma scuzati” mormait, dupa care se reia activitatea de relaxare a elevului in cam 20-30 de secunde)
    2. mustrare scrisa cu scaderea notei la purtare (dar, daca in 8 saptamani se dovedeste ca elevul e „reabilitat”, nota la purtare nu se mai scade si atunci e „frectie la picior de lemn”)
    3. retragerea bursei (pe bune? Ca-i si pasa unui needucat ca nu i se mai dau 60-70 de lei pe luna.)
    4. mutarea disciplinara la alta clasa (unde sa scoata peri albi altui profesor)
    5. exmatricularea (de-abia aici poate sa doara nitel, dar vorba aceea: pana la Dumnezeu…)
    In plus, parintele iti spune ori „n-am ce sa ii fac” sau „acasa nu e asa”, ori ti-o tranteste „L-am trimis la scoala sa i se faca educatie, domle/donsoara!” (Tu ce… Doamne iarta-ma ai pazit acasa?)
    In concluzie, daca elevul alege sa coopereze, ai noroc, daca nu, mijloace de a-l convinge (a NU se citi „constrange”) nu prea ai. Manualele sunt de toata jena, nu atrag prin nimic, resursele educationale auxiliare sunt cam la fel de „atractive” (zeci si sute de pagini alb-negru cu exercitii), asa ca…

  9. A vorbit cineva despre ROI?
    Vorbeste autorul despre fundatii si asociatii?
    Ok.
    Cate cadre didactice au curaj sa faca referire la aceste lucruri in fata directorului?
    Nici unul.
    De ce?
    Deoarece majoritatea profesorilor sunt beneficiarii acestui comportament al unor parinti.Meditatii,mici atentii,etc.
    Prin organizatiile infiintate de parinti,sub atenta supraveghere a directorilor,se aduna fonduri pentru a fi folosite in scopuri personale.
    Deci,CINE AR PUTEA FI INTERESAT DE ACTUL DE FORMARE A TINEREI GENERATII?
    Absolut nimeni.
    Problema este mult mai ampla si mai grava,ma indoiesc ca ar putea fi rezolvata printr-un simplu articol sau comentariu.

  10. ..sunt de acord cu foarte multe idei pe care le-ai scris..întradevăr profesorii au ajuns bătaia de joc a elevilor..dar toate aceste întâmplări, toate aceste abuzuri sunt cauzate de anumiți factori..în mare parte de vină este sistemul, cu cât sistemul de invățământ e mai bun cu atât și profesorii sunt mai respectați..totul se începe în momentul în care elevul simte o îndiferență sau dezgust față de obiect, față de modul de predare a învățătorului și de temele excesiv de multe și de plictisitoare.. deci, în acel moment elevul deloc nu-și respectă profesorul și astfel apare abuzul față de prosfesor.. o soluție ce ar ajuta este de a le oferi oportunitatea elevilor să se ducă la orele care vor, astfel elevii ce vor fi prezenți la ore vor fi atenți, ascultători și respectuoși..nu vor mai fi abuzuri în momentul când toți fac ce le place..și dacă elevul se comportă intr-un mod urât cu profesorul, el ar trebui sa-și pună niște întrebări, el e vinovat…

    1. Sunt din ce in ce mai multi elevi care nu vor sa invete nimic, carora nu le place niciun obiect de studiu si care vin la scoala in virtutea inertiei. Acesti elevi nu se vor schimba oricat de mult s-ar modifica sistemul.

  11. In momentul in care, un parinte ajunge sa spuna , despre propriul copil:”N-am ce sa-i fac!”, a ajuns rau.Atata timp cat un copil are „cei 7 ani de acasa”, rusine de lume si frica de Dumnezeu, un cadru didactic poate veni usor la complectarea educatiei respectivului copil.Noi ca parinti trebuie sa ne educam copiii, nu sa ni-i educe scoala.Scoala complecteaza, ajutandu-ma pe mine ca parinte.Eu trebuie sa-mi educ propriul copil, nu scoala si cu atat mai putin strada.Cred ca in ambele cazuri de violenta (profesor-elev, elev-profesor) trebuie declansata o ancheta, luate masurile de rigoare si asumarea responsabilitatilor personale (pentru asta ar fi nevoie de o buna comunicare elev-parinte-profesor)…si ar fi multe de discutat.Important este sa ne facem fiecare „partea” si atunci lucrurile ies bine.Parerea mea!

  12. Am fost 40 de ani invatator. N-am avut probleme cu nici un parinte dar si elevii erau altfel. Nu mi-am permis o data sa adresez epitete elevilor sau sa fac difernte de natura sociala. Acum, ce-mi povestesc fostii colegi ca patimesc la clasa, mi se face parul maciuca.”Emenciparea” unor elevi dusa la extrem, creaza stari conflictuale din care nici una din parti n-are de castigat, dimpotriva. Aud pe tramvai si in autobuz modul de exprimarea al elevilor; ma crecesc de cata nesimtire dau dovada si langa ei nu e profesiorul pe care sa poata arunca vina. La scoala stau 6 ore, acasa,18 ore. Cei „7 ani ” de acasa isi spun cuvantul. In primul rand , elevilor problema, le-as da parintilor amenzi usturartoare atunci cand se dovedeste ca propriei progenituri se datoreaza faptul ca profesorul, in loc sa-si tian ora, trbuie sa-i disciplineze pe acesti derbedei9 ASta-i calificativul care se potriveste unor dezaxati ).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *