Petiţia penibilului…

Mă gândeam că gata, de-acum încolo n-o să mai pomenesc de petiţii o bună bucată de timp. Mă gândeam că mai rău decât petiţia celor petruzeci şi cinci de miii de părinţi care doreau să fie acceptate două variante de răspuns la un subiect destul de clar enunţat nu se poate. Am sperat că acest moment de penibil n-o să se mai repete. Speram şi eu…

N-a trecut nici săptămâna şi iată dovada clară că se poate şi mai rău. Şi nu e decât prima probă scrisă a bacului, deci e destul de posibil să constatăm că penibilul are valenţe aproape la fel de infinite ca şi prostia.

Acum douăzeci şi doi de ani am trecut prin ceea ce s-a numit proba scrisă la română. Examen de bac, să fiu bine înţeles.

Coincidenţă sau nu,  unul din subiecte avea în enunţ „… un roman din perioada interbelică”. Sau scriitor interbelic, nu mai reţin exact; cert este că era vorba despre un roman interbelic.

Acum, sincer să fiu, treaba cu „interbelic” a pus în încurcătură, la vremea respectivă, pe multă lume. Adică ce e aia interbelic? Profesoarele care oficial trebuiau să ne păzească ridicau din umeri şi-şi dădeau cu părerea. Cum, fato, interbelic? Despre candidaţii prezenţi la examenul de maturitate ce să mai vorbesc…

Dacă nu veneau profesoarele din comisia de evaluare să dea indicaţiile necesare, dezastrul era aproape complet. În ceea ce mă priveşte, când au venit „ajutoarele” deja mă ocupam de Ion. Eram la a doua pagină, aşa că indicaţiile au ajutat mai ceva decât frecţia pe piciorul de lemn al educaţiei naţionale. Oricare dintre ele, că are două picioare şi ambele de lemn…

Acum douăzeci şi doi de ani n-a făcut nimeni gât, n-a început nimeni să strângă semnături pentru petiţie. Asta din cauză că s-a fraudat masiv, că elevii au primit „indicaţii preţioase” şi multe altele. O să revin cu un material privitor la miracolul bacului acelor vremuri. Examenul a fost promovat de marea majoritate a pretendenţilor şi nimeni nu s-a plâns de faptul că n-au existat precizări oficiale privind treaba aia cu interbelicul.

Cu toate acestea s-au găsit şi fraieri care să pice bacul chiar şi în condiţiile în care era aproape garantat. Un coleg a reuşit să scoată un amărât de trei scriind despre Amintiri din copilărie. Şi susţinea sus şi tare că Ion Creangă a făcut războiul, de aia e scriitor interbelic.

Acum, când camerele de filmat au reuşit să elimine majoritatea fraudelor de la bac – să nu ne facem iluzii că fenomenul a fost eradicat complet; încă se mai poate, încă mai există aranjamente şi ajustări – nu mai primeşte nimeni indicaţiile necesare privind treaba cu interbelicul şi – eventual – ce anume trebuie să scrie şi cum să scrie. Aproape nimeni, să fim bine înţeleşi. Poporanul de rând, care n-a trecut cu lunile pe la şcoală şi n-are „spate” trebuie să se descurce singur, având la dispoziţie doar ceea ce a acumulat în cei patru ani de liceu. Şi acum constată că pomenitele acumulări nu-s prea multe. Poate că dacă Marin Preda băga vreun status pe Face, ori poate Ilie Moromete era marcat ca fiind în siguranţă la Fierăria lui Iocan pe timpul evenimentelor din 23 august 1944… Ceva de genul.

Prin urmare, dacă nu se mai poate frauda ca odinioară, se trece la petiţii. Ce contează că primul volum din Moromeţii a fosc scos de sub tipar în 1955 iar volumul doi a fost aşteptat de cititori mai bine de un deceniu? Dacă elevul a scris ceva de Moromeţii, păi de ce să nu i se ia în consideraţie, că a scris bine, a scris interesant. Nu contează că a scris pe lângă subiect, principalul e că a scris ceva. Nu m-ar surprinde prea mult să aflu că unii au scris despre Morometzii, că mai degrabă de ăştia au auzit, nu de Moromeţii lui Preda.

Şi, de vreme ce au scris, efortul trebuie răsplătit. Dacă scriau despre Amintiri din copilărie, făceau pretenţie să se puncteze şi asta? Cum spuneam, un coleg a păţit-o cu asta. Chiar despre Amintiri a scris. Că aşa i-a dat fiţuică un alt isteţ, care a păstrat pentru sine ce era de păstrat.

Perdantul n-a făcut petiţie dar a bocit o perioadă în faţa cancelariei şi-i tot spunea celui pe care-l considera vinovat de dezastrul personal că „unul mai prost decât ăla pe care l-a fătat mă-ta nu există”. Ceva imaginaţie, complexitate a limbajului se pare că avea în dotare… Dacă mai şi citea pentru bac, cine ştie? Poate devenea critit literar.

Când scriu rândurile acestea numărul semnăturilor se apropie binişor de patru mii. Şi cred că o să mai adere şi alţi… Mobilizator textul petiţiei, nimic de comentat:

Aceasta petitie a fost creata pentru a se lua in considerare si romanul ”Morometii” la subiectul 3 la bac , deoarece actiunea romanului este interbelica chiar daca romanul a aparut in perioadaa postbelica , multi dintre noi ne-am gandit ca este corect sa scriem Morometii doar din aceasta cauza… si nu e chestia ca nu am invatat cei care am scris romanul Morometii , ci probabil din cauza emotiilor si altor chestii care ne-au pus piedica.. Daca insultati in aceasta petitie , nu arata decat , ”buna crestere” pe care voi o aveti . ! Sustinem Morometii pentru subiectul 3 la bac !!!!!

Unul dintre primii care s-au gândit să comenteze la petiţie spune cam aşa:

Da nu e corect ar trebuii sa ne dea totusi o nota acolo… sa puncteze nu cu nimic… asta e daca nu au scris nume...”

Parcă mai poţi spune ceva…

Că mai spune unul (sau una):

Eu crek ka trebhuie sha she accepte shy che am scris yo pentru cha am dhat thot ke am avut mai bun la aceasta examen

Măi oameni buni, măi copii. Nu e normal să insistaţi că aveţi dreptate când, de fapt, nu aveţi. Ştiu, la noi nu e important cine a greşit, ci e important să găseşti un vinovat. Petiţia asta n-o să rezolve nimic, aşa cum nu i-a rezolvat pe nemulţumiţii de la Evaluarea Naţională. Dar, dacă în cazul Moromeţilor de la subiectul 3, vă mai asigură şi o colosală patină de penibil. Dacă nu v-aţi omorât cu învăţatul, măcar aveţi demnitatea de a pica bacul cu capul sus. Chiar dacă toţi cei care au dat bacul anul acesta băgau placa cu Moromeţii, tot nu era un motiv suficient de bun ca o astfel de petiţie să fie acceptată. Puneţi mâna şi învăţaţi măcar pentru probele care vin. Şi, dacă tot vreţi să faceţi petiţii, măcar faceţi pentru ceva care să merite. De pildă, pentru admiterea în facultate doar pe bază de examen. Ce spuneţi de asta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *