Planuri pentru 2017

Ieri m-am lăudat cu realizările mele din ultimul an. Adică cel care a început la 1 ianuarie şi se termină zilele astea. Şi, cum am aminteam, a fost un an bun. Poate şi din cauză că a fost cu o zi mai lungă ca de obicei (de asta îmi plac mie anii bisecţi) dar asta nu e o scuză pentru anul care vine.

Şi, după laude despre ce şi cum a fost, e bine să vii şi cu ceva planuri de viitor. Pe care să le afişezi la loc vizibil, acolo unde să le poată vedea tot omul şi – la o adică – să te tragă de mânecă la sfârşit de an. Stai, domnule, ce spuneai şi ce-ai făcut? Unde ţi-e seriozitatea? Unde ţi-e activitatea literară?

Pentru început, declar public că în anul 2017 nu voi mai începe niciun roman. La modul cel mai serios. Nu ştiu cum voi proceda în materie de nuvele; în ceea ce priveşte  povestirile scurte – maxim 7 – 8 pagini garantat voi mai comite câteva – dar în ceea ce priveşte romanul, anul acesta nu voi începe niciunul nou.

Asta pentru că, privind prin calculator la ceas de bilanţ, am constatat că am o mulţime de fişiere care conţin zeci, chiar sute de pagini din romane pe care le-am început furtunos dar pe care le-am abandonat din lipsă de inspiraţie de moment. Se cade să fac puţină curăţenie prin fişierul „ÎN LUCRU” (chiar aşa este scris, cu majuscule) şi să-l aglomerez pe cel cu „TERMINATE”. Prin urmare, o să mă concentrez pe aspectul acesta, să termin cât mai multe dintre cărţile pe care le-am început.

În 2017 – s-ar putea să surprindă pe unii dar chiar asta intenţionez – voi citi mai puţin ca până acum. Mult mai puţin. Asta pentru că mă voi concentra pe scris şi pe alte proiecte pe care nu intenţionez momentan să le fac publice. Eventual le voi pomeni la bilanţul de sfârşit de an dar, dacă nu iese nimic, cel puţin nu mă voi face de baftă 🙂

Intenţionez să mă ocup ceva mai mult de sănătate. Da, treaba asta nu prea ţine de scris dar, de vreme ce cu scrisul mi-am cam distrus spatele, se pare că trebuie precizată. Prin urmare, voi scrie mai puţin ca de obicei. Şi voi face ceva mai mult sport ca de obicei. Să se compenseze una cu cealaltă.

În 2017 voi acorda o atenţie sporită laturii profesionale. Adică acele aspecte care îl privesc strict pe profesorul Mitoceanu Ciprian. În învăţământ sunt o mulţime de adevăruri care trebuie spuse. Cu regret, am constatat că, deşi profesorii reprezintă cea mai numeroasă categorie socio-profesională din România, printre ei se regăsesc mult prea puţini care au curajul să spună lucrurilor pe nume. Personal, după aproape optsprezece ani la catedră (se vor împlini în 2017 chiar optsprezece ani de când lucrez în învăţământ) un soi de majorat, cum ar veni, am acumulat destulă dezamăgire faţă de un sistem care nu respectă individul şi lasă loc pentru tot felul de învârteli. Voi spune destule…

Cam astea îmi sunt planurile. Ce aştept de la 2017? Evident, împlinirea tuturor dorinţelor. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră, dragi cititori. Un an cât mai bun vă doresc!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *