Poveste. Cu oameni şi câini…

A apărut pe blogul domnului Ştefan Ghidoveanu. Adică pe MoşulSf. Şi, în mare parte, geneza aceste povestiri i se datorează. Voi explica ce şi cum într-un mai amplu viitor material. O poveste despre  ură şi intoleranţă. Despre prostie şi răzbunare. Despre înţelegere şi milostenie. Dar, în principal, este vorba despre oameni şi câini. O poveste inspirată din realitatea care ne înconjoară dar care, din nefericire, s-a dovedit de atâtea ori atât de crudă. Viaţa bate filmul, parcă aşa era, nu? Uneori, omul bate şi realitatea, şi filmul, şi cartea. Şi mai bate şi câinele. Pe drept sau pe nedrept, manipulat sau din proprie voinţă… Motive sunt, dar nu o analiză profundă a cauzelor este inspiraţia ce a generat povestirea „În gura lupului”. Am pretenţia că este vorba de ceva mai profund. Care poate mişca. Ceva. Câtuşi de puţin.

Să încercăm să vedem mai departe de gura lupului. Să vedem. Pentru cei interesaţi, povestirea poate fi citită, în exclusivitate, de aici. Vă doresc să nu ajungeţi niciodată în gura lupului.

O părere la “Poveste. Cu oameni şi câini…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *