Probleme şi… probleme

Nu vă entuziasmaţi  (sau nu vă faceţi griji; după interesul fiecăruia). Nu o să încep să mă plâng de ce s-a întâmplat după alegerile la care toată lumea a promis că participă, că se implică numai să nu iasă unii sau alţii. Singurul rezultat palpapil a fost faptul că unii dintre „prietenii” din mediul virtual m-au asediat cu tâmpeniile intitulate simpatii politice. De toate felurile şi toate culorile; n-au fost unii mai breji ca alţii. Pe Facebook, prin mesaje private, pe e-mail… Oriunde te întorceai pândea răspândacul politic, dornic tare să impună propria minte celor pe care-i considera mai năpăstuiţi la acest capitol.

Personal, îmi este destul de greu să accept cum persoane cu moralitate îndoielnică şi nu prea multă glagorie în cap pot pretinde să schimbe mentalităţi printr-o promovare agresivă a unor personaje mai mult sau mai puţin dubioase dar în care oricum nu poţi avea încredere.

Dar nu despre politică vreau să vorbesc. Nici pe departe.

Personal, mă simt destul de deprimat. Şi nu e doar din cauza rezultatelor alegerilor. Am senzaţia că, indiferent cine reuşea să se strecoare afară din urnă, aş fi încercat tot aceeaşi senzaţie neplăcută de catifelare (habar n-am dacă „neplăcut” şi „catifelare” pot coabita în înţelegere într-o expresie). Aşa, că aşa ne-am obişnuit…

Senzaţia asta de nasoleală îşi are originea în nişte constatări personale nu tocmai dătătoare de saţietate şi mulţumire. Acum cîteva zile tocmai probam o pereche de blugi cumpăraţi ceva mai în vară şi de care am evitat să mă ating din motive pe care nici eu nu mă simt în stare să le explic.

Şi ce să vezi? În vară, atunci când i-am cumpărat, îmi veneau ca turnaţi. Acum nu mai comentez prea mult dar pot să spun doar că de-abia am reuşit să mă strecor în interiorul blugilor.

Când s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat? Am făcut o vizită pe la cântar şi am văzut exact de ce anume nu mă mai încap pantalonii. Adică am văzut cifrele care fac diferenţa, că ştiam eu cam care e cauza datorită căreia nici nu am apucat să port acei pantaloni şi deja mi-au devenit mici.

Din păcate, nu sunt în creştere. Nu în acel proces de creştere… Oricât mă străduiesc cu lingura şi furculiţa, nu câştig un centimetru în înălţime. Ceea ce e destul de nasol în condiţiile în care cântarul oftează când mă vede prin zonă.

Mda, oarece probleme de volum. Şi greutate… Ceea ce îmi cam afectează articulaţiile, printre altele. Aşa că  n-o mai dau cotită, am niscaiva probleme. În principal, nişte blugi pe care am dat parale serioase şi pe care nu i-am îmbrăcat niciodată până acum. Şi, dacă nu iau măsuri serioase, nici n-o să-i mai îmbrac…

Prin urmare, mă văd silit să iau măsuri. Asta să nu cumva să progresez cu problemele legate de garderobă. Un sfat pentru a nu ajunge în situaţia mea? Mai multă mişcare, mai puţină muncă de birou…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *