Profesională sau liceu?

Un articol pe care am fost rugat să-l scriu cu ceva timp în urmă dar a cărui punere în pagină am tot amânat-o din motive obiective. Sper să nu fie chiar foarte târziu şi, până la urmă, să fie de folos cuiva.

Pentru amatorii de lămuriri pe scurt voi spune doar atât. Câţi copii de profesori – chiar şi genul de odrasle care nu s-au prea dat în vânt după învăţătură – ştiţi că sunt înscrişi la şcoala profesională? Bănuiesc că nu prea mulţi. Eu unul nu ştiu niciun copil de profesor care să fi optat pentru învăţământul profesional în dauna celui liceal. Şi cunosc ceva profesori. În câteva judeţe. Iar odraslele lor sunt toate la liceu. Sau măcar încearcă să ajungă acolo. Aşa că…

Dacă cineva doreşte detalii ceva mai amănunţite, cu plăcere.

Celor care au terminat clasa a VIII-a anul acesta sau în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat sau îndepărat le ofer acelaşi sfat pe care l-aş oferi odraslei mele. Dragilor, dacă aveţi posibilitatea, dacă vă simţiţi cât de cât în stare, înscrieţi-vă la liceu. Fără discuţie.

În ziua de astăzi, având în vedere cum se prezintă piaţa muncii şi dinamica acesteia – să ne gândim că zece dintre cele douăzeci cele mai căutate meserii de astăzi nici măcar nu existau cu vreo două decenii în urmă – să faci profesionala este o punere în practică extrem de grăitoare a zicalei populare cu tăiatul crăcii de sub picioare.

În cele mai multe cazuri oferta şcolilor profesionale e de toată jena. Lăcătuş mecanic… Dacă aţi şti ce nevoie e de lăcătuşi mecanici… Pe toate gardurile găseşti cel puţin un anunţ că se angajează lăcătuşi mecanici cu salarii de miniştri.

Confecţioner… Da, unele şcoli profesionale te pregătesc şi pentru o carieră în domeniul textilelor. În ceea ce priveşte textilele ofertele de angajare chiar există. Salariul minim, bonus pentru productivitate şi plata orelor suplimentare.

Numai că, dacă citiţi cu atenţie anunţurile de recrutare nu pomenesc nimic de obligativitatea vreunei calificări în domeniu. Angajăm confecţionere cu sau fără experienţă. Calificarea se face la locul de muncă. De ce să pierzi trei ani la o profesională de textilişti când poţi să te califici la locul de muncă?  Faptul că ai o patalama la mână nu constituie mare avantaj în domeniu.

Cei care au terminat-o deja cu profesionala şi au încercat să se angajeze au avut parte de o surpriză. Pentru specializarea lor nu prea există oferte de angajare. Poate în confecţii dar acolo nu trebuie calificare.

Vor să se angajeze în alt domeniu – cine doreşte să muncească încearcă şi alte tărâmuri, nu se lasă atras din prima de mirajul ajutoarelor sociale – dar acolo li se cere altă calificare decât s-au îndurat şcolile profesionale să le ofere. Ce  e de făcut?

Unii încearcă să urmeze nişte cursuri de reconversie profesională. E nevoie de faianţari dar tu nu poţi prezenta decât atestatul profesional de lăcătuş mecanic? Faci un curs şi s-a rezolvat.

Numai că – şi aici apare marea problemă, marea defecţiune a sistemului educaţional din România – pentru a urma unele cursuri furnizorul de formare cere de la cursant adeverinţă de douăsprezece clase. Ba unele specializări mai pretenţioase necesită şi diplomă de bacalaureat. Pe care amărâtul cu profesională nu o poate prezenta din motive obiective. El nu a terminat nici măcar liceul, nu are douăsprezece clase, nici măcar unsprezece, cum pretind unii care au finalizat cursurile unei şcoli profesionale. Are o  amărâtă de profesională, un atestat profesional care-i dă dreptul să practice o meserie ce nu mai are nicio căutare pe piaţa muncii.

Nu poate să-şi schimbe calificarea pentru că are nevoie de douăsprezece clase. Cam multe. Noroc că există ruta progresivă. Revine la liceul unde a făcut profesionala şi se înscrie în clasa a XI-a. Mai are doi ani până să termine liceul. Dacă se înscria din prima la liceu mai avea doar un singur an. Aşa, în loc să facă liceul în patru ani o să-l termine în cinci. O să aibă şi liceul, şi profesionala. Mare afacere… Pierde un an. Ca şi cum ar fi rămas repetent. Oricum absolvenţii de profesională nu prea au căutare.

Îi tot trag unii sau alţii cu meseria brăţară de aur, că se caută tot felul de meseriaşi dar nu sunt de găsit. Ciudat e că profesorii care susţin asta nu-şi înscriu copii la profesională. Ştiu ei ce e de ştiut. Îmi aduc aminte că. în tinereţe, profesorii de la Liceul unde mi-am făcut studiile făceau o reclamă agresivă unităţii de învăţământ. Era mirific, nu altceva, să înveţi acolo. Suspect e că niciuna dintre odraslele lor nu a terminat acolo. Cât am fost eu elev nouă dintre copiii profesorilor de acolo aveau vârsta potrivită pentru a-şi face studiile în liceu. Nici măcar unul nu se poate lăuda că este absolvent de liceu agricol. Grup  Şcolar Agricol, mai exact.

Cu alte cuvinte liceul respectiv era bun pentru alţii, nu pentru copiii lor. La fel şi profesionala. E bună pentru alţii, nu pentru odraslele lor. Prin urmare, nu vă lăsaţi aburiţi şi îndrumaţi spre profesională. Mai ales că în multe unităţi de învăţământ există clase de liceu care au acelaşi profil ca şi clasele de profesională. Aceeaşi etichetă, numai că produsul final e un pic diferit. Profesionala e doar profesională.  O cheie care nu deschide nicio uşă. Liceul oferă alte perspective, alte speranţe. Te poţi recalifica în domenii mult mai variate, poţi chiar să faci o facultate  – sau mai multe; la cât de simplu e să faci o facultate în ziua de azi singura greutate e să iei bacul.

Vă sperie liceul? Materia e mult mai grea ca la profesională? Nu vă faceţi griji. Cele mai multe dintre licee au scăzut ştacheta la un nivel jenant. Dacă îţi vezi de treabă, dacă nu ai o predispoziţie suspectă pentru stresat profesorii, poţi termina liceul fără prea mult efort. Da, chiar aşa. Ştiu ce spun. Dovadă stau zecile de absolvenţi care nu au luat bacul. Au trecut ca raţa prin baltă prin liceu şi au fost promovaţi fără să ştie mai nimic. Mulţi dintre viitorii absolvenţi de liceu o să provină din rândurile celor care nu au fost consideraţi suficient de buni pentru a fi admişi în profesională; am mai scris despre subiect.

Prin urmare, să termini liceul nu e chiar atât de greu. E chiar la fel de simplu ca în cazul profesionalei. Unde, să fim obiectivi, nu înveţi mare meserie. O să revin pe marginea subiectului. N-o să luaţi bacul, cred că sunteţi conştienţi de asta, dar o să aveţi cele douăsprezece clase care vă ajută să vă recalificaţi.

Baftă multă cu admiterea. Nu-i stres. Dacă nu intraţi la profesională, liceele se vor bate pe voi. La modul cel mai propriu…

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *