Revoltat de Revoltă

Mai degrabă scârbit, pentru cine nu are chef să citească mai departe. Pentru cine se riscă, ofer bucuros amănunte suplimentare.

Jocurile Foamei. Revolta. Partea I. Film pe care l-am vizionat spre sfârşit de an. Cu toate că a apărut acum… Acum doi ani deja, pot să spun, nu m-am înghesuit. Dacă primele două părţi au fost cât de cât digerabile, nu mă aşteptam la ceva spectaculos de la continuare. Mai ales că „Revolta” a fost împărţită în două filme. Treaba asta nu mi-a sunat bine deloc. Suna a francizare, genul de afacere care dă bine când e vorba de plăcinţele şi rulouri din cochilie de melc dar care sună a bătaie de joc când vine vorba de filme. Şi-au pus în cap americanii să mulgă şi ultimul sfanţ de la cinefilul pasionat (e drept că unii îşi merită soarta, pur şi simplu se umplu de entuziasm indiferent de rahatul care se aruncă pe ecran).

Aşa că nu m-am înghesuit la cinema. Dar când a apărut la tv, am zis că nu am mare lucru de pierdut, de vreme ce am plătit oricum abonamentul.

Începe destul de crâncen. În Districtul 13.

Katniss Everdeen se trezeşte dintr-un coşmar. O fătucă se interesează dacă-i este bine.

Sunt bine acum… Am visat că nu mai facem şi partea a IV-a. Şi că nu mi-au reînoit contractul…

Pe urmă primeşte o ofertă oarecum ciudată de la preşedinta Alma Coin. Care-i propune să fie imaginea revoltei contra Capitolilului. Adică un soi de reclamă. Katniss o face pe nebuna la început, că aşa e ea, fată independentă. Care nu depinde de nimeni. Şi mai face tarantele.

Însă Plutarch (oare am scris bine) o trimite să vadă ce-a mai rămas din districtul 12.

Katniss e şocată:

În Jocurile Foamei I şi II lucrurile arătau mai bine pe aici. Ce dracu’ fac ăia de la decor?

Găseşte mâţa şi o ia cu ea. A văzut pe Facebook că pisicile sunt la putere. Şi mai găseşte şi un trandafir alb de la preşedinte. Ăla al lor, nu de la neamţ, că neamţu’ de unde?

Şi acceptă să fie lideră de imagine. Şi intră în studio unde trebuie să toarne clipul publicitar. Numai că…

Numai că nu prea merge.

Plutarch strigă la ea:

Nu-i bine, de la început…

Katniss:

Chiar trebuie să facem asta?

Plutarch

Musai, fato, cum crezi că putem scoate şi partea a doua la Revolta dacă nu tragi de timp? Mai fandoseşte-te, mai fă mutre, hai, că ăia care sunt fani pun botul, dă-i încolo, o să plătească să-ţi vadă istericalele şi-n partea a II-a. Iar dacă merge bine, să ştii că băieţii de la investiţii bagă şi partea a III-a. Hai, că e mai ieftin aşa decât să bage scene de acţiune…

Katniss

Nu mai bine le arăt o ţâţă, ceva?

Plutarch

Eşti cu capu’? Cum să faci aşa ceva? Păi dacă faci asta acum, în partea a IV-a trebuie să te şi f….

Katniss

Păi tu crezi că aştept până atunci? Am pe cineva la rulotă…

Plutarch

Nu, fă, pe ecran, să lase bale fanii…

Katniss

Dacă se toarnă şi partea a IV-a din Revolta îmi convine. Da’ banii înainte…

Dar, pentru a lungi filmul şi suspansul, Katniss nu prea dă rezultatele aşteptate. Aşa că e trimisă pe teren, acolo unde poate să se desfăşoare, să arate ea ce lideră de imagine poate să fie. Şi ajunge în cele din urmă la un spital unde e recunoscută, apreciată, toate cele. Nu ajută prea mult treaba asta pentru că în clipele următoare preşedintele ordonă bombardarea. Care are loc. Şi oamenii care se declarau gata să moară alături de Katniss chiar asta păţesc, numai că ea e ceva mai departe de alături.

Şi scoate o săgeată explozivă de la tolbă. Şi cu ea doboară un avion. Sau două. Nu mi-am dat seama câte că am clipit. Katniss se întoarce către Gale şi întreabă:

Câte avioane am doborât, unul sau două? Că nu am văzut prea bine că am clipit.

Gale o lămureşte:

Nu ştiu ce să spun, că şi eu am clipit. N-am apucat să văd prea bine…

A, uitasem ( de la clipit) s-a pricopsit şi cu o echipă tehnică ce filmează tot ce face. Şi unul o pune să cânte. Mişto song, ce să spun, partea cea mai tare din tot filmul.

Vă ofer varianta lui Peter Hollens, Katniss aia mă enervează că a clipit când a dat cu săgeata în avion. Sau avioane, ce-o fi fost. Oricum, individa face bani din film, nu-i mai trebuie şi-o carieră în muzică.

Şi mi-a mai plăcut traducerea ce-a căzut la montaj

Are you, are you,

Vino, hai, sub tree

Adică vină sub copac.

Sub acel copac în care

Stă Iliescu spânzurat

Nu-i aşa că suna mai bine? Imaginea vizuală face toţi banii…

Melodia asta face toţi banii, devine un soi de Lili Marleen pentru figuranţii din Revolta, care atacă un baraj cântând treaba cu întâlnirea sub copac. Se aruncă în gloanţele celor de la pază animaţi de cântec. De fapt cântă…. Da, fain de tot, ce să mai spun. Impresionantă scenă.

Pe urmă apare la tv Peeta, individul cu figură de prost. Am văzut că în unele poze pe net are o privire inteligentă, dar în film trebuie să recunoaştem, are mutră de prost. Unul tolomac rău de tot. Şi Peeta ăla îi tot dă înainte cu pacea şi depunerea armelor. Adică nu e normal, din punctul lui de vedere, să schimbi un stăpân pe care-l cunoşti cu altul.

Toţi îl vred trădător dar vine momentul când dă pe goarnă că Districtul 13 o să fie atacat. Şi e luat repede de la tv şi începe evacuarea. Şi vine bombardamentul. De fapt ni se spune că se întâmplă, nu vedem  ce se întâmplă. Genială mişcare, ce să spun Niciun bombardier, niciun tun, nicio explozie. Preşedinta Coin, Plutarch şi alţi strategi stau în bunker şi analizează nişte chestii pe ecran şi noi trebuie să deducem că se întâmplă ceva grav (sau nu prea). Şi Plutarch spune:

Nu ieşea studioul mai ieftin dacă le băgam un Tetris în loc de animaţiile astea?

Coin suspină îngrijorată şi spune că totul a decurs oarecum bine. Graţie efectelor de pe ecranul monitorului studioul a economisit o mulţime de bani.

Apoi Plutarch râde.

De ce râzi?

Plutarch:

Ştiţi că am contract şi pentru partea a II-a din Revolta? Cu banii înainte…

Coin (resemnată):

Mai bine le băgam efect de Tetris…

Da, cam aşa o duce până la capăt când Peeta e eliberat dar pare cam dus cu capul. I-au băgat venin în trup şi suflet pe toate orificiile.

Slăbuţ, ce să spun. Acţiune diluată, cam ceva în genul sucurilor naturale din comerţ care conţin chiar şi 1% suc natural de lămâie, să ajungă şi pentru partea a II-a. Pe care nu intenţionez s-o vizionez. Există Minioni. Talentul artistei ce o întruchipează pe eroină se pare că s-a epuizat. E mai degrabă enervantă, nu-ţi stârneşte niciun pic de empatie. Şi pare prea bine hrănită. Daisy Ridley (Rey din SW 7) era mult mai potrivită. Dar cum e prinsă în franciza ei…

Preşedintele Snow e mult prea simpatic. Ce să-i faci, când îl pui pe Donald Sutherland să joace un personaj malefic înseamnă că n-ai intuiţie. Tipul are alură de bunic. Nu de Bunicuţă, că de aia suntem sătui, Iliescu, unde eşti când trag ăia cu laserele? Iliescu era mult mai potrivit în rolul preşedintelui Snow.

Woody Harrelson se simţea mult mai bine în pielea beţivului. Băgat la dezalcolizare, nu mai are niciun farmec.

Cam asta e cu partea I din Revolta. Dacă nu mă credeţi, mergeţi la film. Dar luaţi locuri mai la uşă, să puteţi ieşi repede şi fără să stingheriţi pe nimeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *