Sătul de ipocrizie?!

Şi încă cum… Nu ştiu, poate că de vină este şi letargia indusă de anotimp şi, poate, de solicitările la care sunt supus şi mă supun de bună voie. Pentru că, în ciuda tendinţei lansate de români, nu trebuie să tragă altul de tine ca să faci ceva, ci trebuie să te implici personal în treaba asta. Astfel, toată lumea are de câştigat…

Dar să revenim la ipocrizie. Adică acea stare de fapte care te face să te simţi mai bine. Să te simţi mai bun decât altul care, poate, e un pic mai rău decât tine (dar la fel de bine poate fi mai bun, cu mult mai bun). Ipocrizia, acea însuşire care ne permite să ne suportăm pe noi înşine. La urm-urmei o stare benefică, nu? Pe naiba!

Mie mai degrabă îmi provoacă greaţă. Multă greaţă. Unde te întorci, ipocrizie. Sunt sătul…

O madamă care are ceva observaţii de făcut faţă de relaţia de prietenie între un băiat de 17 ani şi o fată de vreo 15. Cică fata n-ar trebui să umble cu asemenea exemplare masculine, că e mai mare. Mult mai mare. Da, cum să nu… Numai că madama are un soţ cu vreo 20 şi de ani mai mare. Prin urmare, ce să înţeleg de aici? Că atunci când şi-a făcut „antrenamentul” pentru un anume segment al vieţii de cuplu a cerut ajutorul unora mai de vârsta ei? Posibil, de ce nu…

O altă „doamnă” nu numai că se miră dar înfierează cum se pricepe mai bine pe o amărâtă care, sătulă de ciomegele soţului (ciomege la modul cel mai propriu, nu vă gândiţi la prostii),  şi-a luat lumea în cap, lăsându-şi copii în grija respectivului. De înfierat, nu? Da, dar de către cine? De către cineva care, cu ceva ani în urmă, a încercat să desfacă o familie. Avea nevoie de un bărbat în casă, ce dacă avea şi el copii? Dar nu i-a prea reuşit, aşa că are dreptul să comenteze, nu?

Un politician de mâna a şaptea arată cu degetul spre altul, că a furat. Da, a furat, dar ipocritul fură acum. Vreo diferenţă? Poate în ceea ce priveşte timpul la care a fost comisă infracţiunea.  Dar hoţi pot fi numiţi amândoi.

Alt politician, recent condamnat, comentează că sentinţa este nedreaptă. Categoric nedreaptă. De multe ori, un găinar primeşte mai mult şi nu vine nimeni să-l întrebe dacă se simte bine sau nu.

Un parvenit care a urcat scara socială pe uşa din dos – doar pe uşa din dos – contestă dreptul altuia de a face acelaşi lucru, pe motiv că nu merită. El sigur a meritat.

Un individ care nu a muncit toată viaţa consideră că nu se munceşte destul.

Un hoţ arată spre altul doar pentru că are nesimţirea să considere că a furat mai puţin decât respectivul. Beţiv este cel care bea mai mult decât mine, cum s-ar spune…

Un fost mahăr de partid îmi atrage atenţia că şi eu am fost, cândva, comandant de unitate la pionieri, aşa că să tac din gură. Da, cum să nu, am dat din coate să ajung acolo… Pe naiba! Cu alte cuvinte, ce viitor luminos mă aştepta…

Sătul de ipocrizie? Cum să nu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *