SECRETUL VRACIULUI. JOSEPH DELANEY

EDITURA CORINT JUNIOR

TRADUCEREA CRISTINA JINGA

2006

La un moment dat, văzând cam cât de extinsă este seria (şi cât o să mai fie, având în vedere că autorul lucrează încă la volume bune şi se pare că nici măcar el nu întrevede sfârşitul), am început să mă tem dacă nu cumva calitatea volumelor se va estompa, pe măsură voi înainta în descoperirea seriei. A fost doar un gând fugar, dar, din fericire, temerile mele sunt departe de a se materializa. Cel de-al treilea volum al seriei a însemnat, încă o dată, o călătorie pe tărâmul acţiunii şi fantasticului de calitate. Fără discuţie, Joseph Delaney ştie să creeze mult, având la dispoziţie mijloace destul de restrânse. Adică nu avem de-a face cu o îmbulzeală de personaje, de conflicte pe toate planurile aruncate anapoda între paginile cărţii doar pentru a le umple, pentru a crea falsa impresie că, totuşi, se întâmplă ceva. Totul este rafinat până la calitatea diamantului.

Thomas, împreună cu Vraciul, pleacă spre reşedinţa de iarnă din  Anglezarke, locul unde Thomas va descoperi secretul Vraciului. Iniţial, am crezut că acel secret ţine de Morgan, fost ucenic al Vraciului, cică şi el un al şaptelea fiu (al unui al şaptelea, al unui al şaptelea – să nu uităm că şi Vraciul este al şaptelea). Adică se autopretinde fiul… Vraciului. Dar, de fapt, secretul păzit de Vraci cu atâta străşnicie are legătură mai degrabă cu marea iubire a vieţii sale, pe care o ţine în reşedinţa de iarnă, încercând s-o domine cu ajutorul poţiunilor sale. O iubire interzisă şi oarecum ilogică, având în vedere cine este Vraciul şi cine este Meg Skelton.

În scenă intră şi o carte veche, un grimoar, aflat în posesia Vraciului care mai degrabă păzeşte cartea decât se foloseşte de ea, pentru că această străveche colecţie de vrăji poate face mai mult rău decât bine în mâinile cui nu trebuie. Şi pentru că băieţi răi se găsesc pe toate drumurile, nu trebuie să facem un efort deosebit pentru a afla de ce anume Morgan îl hărţuieşte pe Vraci. Şi planurile malefice ale lui Morgan par să se materializeze, doar că, din păcate pentru el, a cam lipsit la lecţiile de latină. Cât de rău este să lipseşti de la orele de latină, puteţi afla din carte, că în viaţa de zi cu zi eu unul am fost la orele de latină şi nu mi-a folosit. Destul să vă spun că Urgia din Blestemul Vraciului e mic copil pe lângă ce putea stârni un latinist priceput.

Prezentarea acestei cărţi a fost oferită cu sprijinul librăriei online libris.ro. Aici găsiţi şi varianta în engleză la secţiunea cărţi în engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *