SPECIALIŞTI LA INGURGITAT RAHAT

Chestia cu mâncatul căcatului nu-i afectează numai pe politicieni şi nici nu ar trebui să fie de mirare deoarece printre noi potenţiali oameni politici sunt mulţi, dar prea puţini reuşesc să ajungă pe scaune călduţe, iertată să-mi fie asocierea de cuvinte, bănuiesc cam ce imagine poate isca în minte. Dar se mănâncă la rahat în cantităţi industriale deşi, după cunoştinţa mea, această activitate încă nu a fost declarată sport naţional şi nici băieţii de la Cartea Redordurilor nu s-au gândit să creeze o categorie specială dedicată acestor oneşti liorbători.

În ultimele zile ale anului care tocmai a trecut, eram înzăpezit la ţară. Două săptămâni. Plus o luxaţie la piciorul drept care mi-a făcut aşteptarea mai uşoară. N-a fost ceva grav, din fericire. Sau nefericire, depinde cine interpretează.

Ei bine, câte mi-a fost dat să aud… Mâncătorii de rahat făceau tot posibilul ca izolarea să fie mai uşoară. Aţi auzit?! Cică o fată a îngheţat.

Curios, dar mâncătorii de rahat ştiau amănunte pe care, tehnic vorbind, era imposibil să le cunoască. Cică a trimis-o mama ei să cumpere pâine, a pierdut banii şi de ruşine…

Nu trece mult şi răsuflu uşurat. Fata e bine mersi, a venit la şcoală. Dar nu, ingurgitatorii nu se lasă. Sora ei. Până la urmă, nu e sora ei

Într-o zi (mai exact noapte, că era noapte bine) primesc un telefon. Chiar e adevărat că a îngheţat o elevă din Mileanca? Nu, omule, nu e nicio elevă… Mda, bănuiam că s-a terminat.

Dar nu, a doua zi, altă fată îngheţată. La început din Mileanca, mai apoi din Havârna, apoi din Stânca… Alte amănunte de la supărător de bine informaţii cetăţeni. Că a sunat la 112 şi când au sunat-o înapoi nu a răspuns, că s-a rătăcit şi…

Da, da… Iar sunat, iar întrebat.

Până la urmă, bine că nu a îngheţat nimeni. Nu aveţi idee cât de mult m-am bucurat. Chiar şi acum mă bucur. Şi pentru asta îi iert pe mâncătorii de rahat în ciuda fluturilor pe care i-am simţit în stomac. Pentru cineva care a îngheţat ore bune pe câmp pe vremea când făceam liceul, în luptă cu nămeţii, numai gândul că cineva a îngheţat de-a binelea este de-a dreptul îngrozitor. Dar pentru părinţii care au aflat că fiica lor a îngheţat pe câmp în condiţiile în care o ştiau la şcoală a fost şi mai îngrozitor. Dar mâncătorilor de rahat nu le pasă. Ei fac ce ştiu mai bine. Şi se pricep. Încă…

Dacă ar fi schimbat materia primă, rahatul cu… zăpada, să zicem, nu am avea în veci drumuri înfundate. Dar rahatul e mai comod de ingurgitat, mai ales că pute.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *