SUPRAVIEŢUITORUL. SIMON SPURRIER

EDITURA MILLENNIUM PRESS

TRADUCEREA MIRCEA PRICĂJAN

2009

O carte din seria Cronicile Apocalipsei, prima publicată de Millennium Press. Şi, într-adevăr, este vorba despre Apocalipsă în cartea asta. Sau, mai exact, despre ceea ce urmează după ce se poate considera Apocalipsa Principală.

Vreo cinzeci şi nouă de miliarde dintre locuitorii lumii au dispărut datorită faptului că nu au avut grupa potrivită de sânge. Rh-ul, bată-l vina, el şi grupa de sânge pot face diferenţa. În cele mai multe dintre cazuri.

În ciuda faptului că e o carte despre apocalipsă şi mai ales ce urmează după ea (m-am tot întrebat, citind cartea, care e mai rea, Apocalipsa sau Post-apocalipsa?) în „Supravieţuitorul” lucrurile le pune în mişcare dragostea. Dragostea care poate muta munţii din loc, care poate clădi şi distruge imperii. Credeţi că fabulez? Dacă aveţi impresia asta, citiţi cartea de faţă.

Au trecut cinci ani de când cu Molima şi eroul nostru, care-şi povesteşte singur isprăvile, aude o voce. Nu în capul său ci în difuzor. Şi dintr-o dată se trezeşte în el speranţa. Dar şi ceva şi mai rău. Eu i-aş spune „Nu cumva să laşi garda jos, soldat”. Mereu bântuit de expresia asta, mereu mobilizat de ea, mereu pus în gardă. Suficient cât să răstoarne ordinea de-abia întemeiată a lucrurilor. Pentru o voce, vocea ei. Nu vă ascund că e vocea ei, deşi autorul se străduieşte din răsputeri s-o facă.

Eroul nostru, englezoiul sau străinul, trece oceanul şi scapă cu bine dintr-o aterizare nu prea reuşită. Dar dacă el a scăpat, nu au scăpat alţii din cauza lui. Cei care aşteptau copii din Europa. Copiii. Unde sunt copiii? O întrebare care se naşte pe buze din ce în ce mai multe. De ce ne-au luat copiii, ce au făcut cu ei?

Şi, totuşi, englezoiul nostru, nu de asta a trecut oceanul. Are planurile lui, la fel cum planuri are şi Nate, care este  mai degrabă fost. Aproape medic, fost student în Anglia, fost tată, fost Cleric, fost narcoman şi, mai spre sfârşit, fost Nate. Deşi nate e suspect de la început până la sfârşit, englezoiul se înhăitează cu el. Şi bine face, deoarece acesta îi cam salvează viaţa când se iveşte prilejul, iar eroul nostru face cam tot ce se poate pentru a şi-o pune în primejdie. De ce? Vorba lu’ Pepe, că numa’ iubirea.

Klanuri, târguri ciudate şi trocuri şi mai ciudate, droguri mai preţioase decât aurul şi de aur nici nu se pomeneşte, un amerindian dotat cu viziuni şi trei lucruri date de tribul lui (dintre care cel mai important se dovedeşte a fi acul de argint), Piua (ce anume înseamnă asta aflaţi din carte). Inferno (nu, nu e vorba despre antologia editată de Ellen Datlow) ci o maşină de pompieri tunată după moda post-apocaliptică. Clericul Cy, cel capabil să supravieţuiască şi cu un cuţit înfipt în creier (nu numai că e capabil să supravieţuiască, dar alţii nu prea supravieţuiesc din cauza lui). A, da, şi Abatele. John-Paul Rohare Baptiste. Un personaj cum nu e altul. Nu-mi prea place cum cedează el la sfârşit, prea uşor deşi ştie că n-o să scape, dar nu-i bai. De fapt, personajul nu-mi place deloc. Dacă o să citiţi, o să vedeţi şi de ce.

Dacă vă plac romanele de acţiune, ceva combinaţie între Mad-Max şi… Şi ce mai credeţi de cuviinţă, încercaţi o doză din Supravieţuitorul. Merge.

2 thoughts on “SUPRAVIEŢUITORUL. SIMON SPURRIER”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *