Arhive etichetă: BERE

Ce se ascunde în spatele berii nepasteurizate

Nu mai ştiu exact cine a început moda asta dar se pare că a prins. Tot mai multe fabrici de bere încep să lanseze pe piaţă sortimente de bere nepasteurizată. Şi nu numai că au lansat dar şi insistă să se laude cu ele. Şi le fac şi publicitate, una de-a dreptul subversivă. O marcă de bere – nu spun numele din motive lesne de priceput – face apel la metodele postdecembriste de promovare a produselor doar că acţionează ceva mai nuanţat.

După Revoluţie produsele cărora li se făcea reclamă erau scoase de sub tejghea. Pentru că în perioada precedentă ce era bun şi merita cumpărat nu stătea pe raft ci sub tejghea. Acum, când se face reclamă la bere nepasteurizată o parte din metehnele comuniste ies la iveală. Berea nepasteurizată nu mai este scoasă de sub tejghea, acel locuşor minunat care dădea garanţie şi umplea de parale pe gestionarii întreprinzători. Nu, acum, când se vorbeşte despre bere nepasteurizată ţi se cere să taci. Cum spui „nepas…” devii sigur că nu mai ajungi la finalul cuvântului, toţi cei din jur depunând eforturi serioase pentru a te face atent că nu trebuie să spui aşa ceva. Reclama nu sugerează nici pe departe ce anume li se întâmplă celor care trăncănesc despre berea nepasteurizată, ce ce crimă se fac vinovaţi când spun asta dar esenţa este că nu trebuie să se vorbească. Şi având în vedere cu ce anume s-a înlocuit berea pasteurizată tind să le dau dreptate celor care doresc să nu se pomenească despre berea nepasteurizată. Citește în continuare Ce se ascunde în spatele berii nepasteurizate

DIN NOU DESPRE BERE. FĂRĂ PREA MULT CHEF.

Zilele trecute am scris câte ceva despre bere. Mai degrabă despre o reclamă la bere, la Ursus. Şi acolo, îmi chinuiam neuronii să desluşesc cum poate o bere care are 100% malţ de orz să mai aibă în dotare şi două tipuri de hamei. Şi ca să vadă lumea cât (nu) mă duce capul, am scris şi pe net. Aşa, ca să vă cimentaţi părerea peste drum de cel care scrie pe aici (că până la urmă, ca tot omul, mi-oi da şi eu arama pe faţă).  Şi am primit şi răspunsuri, de la berarul pe site, de la alţii, mai discret, pe telefon. Că nu mă pricep la bere, dar m-au lămurit prietenii. Ce şi cum. Da, recunosc, nu mă prea pricep. M-a cam lăsat antrenamentul. Dar, peste asta, mi-a cam pierit pofta de bere. De ce? Nu, nu pentru că-i iarnă şi berea nu merge. Merge, mai ceva ca Săniuţa (a mai văzut careva votcă din aia?).

Nu, ci pentru că berea mai conţine şi ceva ingrediente secrete. Un cunoscut, aflat în vizită la fabrica Bermas de la Suceava mi-a povestit cum prin cuvele ale de fermentare sau ce-or fi fost, mişunau şobolanii mai ceva ca după o deratizare făcută de o firmă privată la o instituţie a statului. Ei bine, amicul (îngăduit să-mi fie să-i spun amic, deşi e mult mai mare de ani ca mine, aş putea să-i spun nenea), consumator de bere (până atunci), a întrebat ce e cu şobolanii ăia. Că nu i se părea prea normal ca în fabrică plină de pretenţii să fie organizate aşa patrule de şobolani. Dar un nene care-i ghiduia pe acolo a spus să nu cumva să-i streseze pe rozători, că au un rol foarte important în obţinerea berii. Că numai datorită şobolanilor e Bermas aşa cum este. Citește în continuare DIN NOU DESPRE BERE. FĂRĂ PREA MULT CHEF.