Arhive etichetă: boc

CE DIFERENŢĂ EXISTĂ ÎNTRE GUVERNUL PONTA 1 ŞI 2 ŞI GUVERNUL BOC 1, 2, 3 ŞI 4?

Nici bine nu s-au aşezat în scaune mascaţii de la USL în scaune că guvernarea lor, patronată de individul cu mutră de şoarece a început să semene din ce în ce mai mult cu guvernarea piticului. Adică -pentru cei care mai credeau că dacă vine Ponta la guvernare o să curgă lapte şi miere – şoarecele cu doctorat continuă exact aceleaşi reforme ca piticul cu coasă. În 2013 nu vor creşte salariile şi nici pensiile. De ce să se întâmple una ca asta? Că doar nu au crescut şi preţurile. Cât priveşte reîntregirea salariilor, apă de ploaie, nu asta a promis şi Boc? Pun pariu că o şi făcea. Creşterea taxelor, tot felul de impozite pe umerii celor care muncesc pe bune, o laie ajutor pentru întreprinzători. Cam acesta este programul guvernării Ponta. Adică ce a făcut şi Boc.

Reducerea numărului de bugetari… Parcă am auzit asta şi de la pitic. A, da şi dat vina pe cei de la INS. Că ei strâng cumva banii şi restul şi nu ăia de la Finanţe.

Tipic Boc, tipic Ponta.  La ce să ne mai aşteptăm?

Aceleaşi mutre de borfaşi parveniţi, acelaşi tip de ochelari, acelaşi zâmbet în ciuda celor care i-au votat.  Două cutre.

Ce diferenţiază guvernarea Pinguinului de cea a Şoarecelui? Paradoxal, dar Şoarecele este mai înalt decât Pinguinul…

GUVERNUL ŞI GRIJILE LUI (CARE NU MAI SUNT ALE NOASTRE)

Prin marea lui grijă faţă de cetăţean, Guvernul (şi nu numai cel condus de şoarece) a avut înţelepciunea să ne scape de o grijă. Cea a banilor în plus. Cum vine salariul, cum se şi duce. Banii au deja programată destinaţia şi de cele mai multe ori nu ne stau prin portofele mai mult de câteva ceasuri. Pe urmă, am scăpat de grija lor…

Nu e minunat că nu avem cu ce să ne batem capul în următoarele vreo 29- 30 de zile (vreo 27, 28 în februarie )? Că de, dacă am avea ceva mai multe parale în portofel, ne-am tot gândi ce să facem cu ei.

Mulţumim din inimă guvernului. Şi partidului. Pentru că ne-a luat o grijă de pe cap…

SĂ VĂ IA DRACU’ PE TOŢI

Staţi liniştiţi, nu e vorba de voi. Nu, nu pe voi, vei care treceţi pe aici, am chef să vă trimit la cel cu coarne, ci pe ăia care se bat să ne conducă ţara. Fără părtinire. Să-i ia dracu’ pe toţi, începând cu Băse şi terminând cu cei care îi vor locul sau pe aproape.

De ce?

Da, firesc, de ce? De ce nu mă apucă şi pe mine partizanatul politic, să ţin cu unul şi să trimit pe altul la dracu’? Păi, dragii mei, pentru că mi s-a scârbit de toţi. Şi de toate. Dar de politică mi s-a luat de tot. Situaţia în care se află azi România mă duce cu gândul la o maşină scăpată de sub control. Una care a rămas fără frâne, fără direcţie şi care cade ameţitor de repede pe un drum de munte, unul plin de gropi, lipsit de parapeţi şi mărginit de prăpăstii fără fund. Iar în maşină, drăcia dracului, toţi se bat care mai de care pentru a avea întâietate să-şi aprindă ţigara de la bricheta electrică.

Poate exagerez, dar mai degrabă exagerează ei.  Ţara, şi nu maşina, e pe marginea prăpastie. Seceta face ravagii, ţăranii îşi plâng de milă. Leul nu mai are nicio valoare, nici măcar dacă e găurit ca nasture sau ca şaibă. Resursele sunt jefuite de băieţi deştepţi sau de hoţi sadea, pădurile sunt spoliate până şi de buturugi dar pe măriile lor, politicienii, îi doare în cur de un singur lucru. Cine să fie preşedinte. Să plece Băse. Să rămână Băse.

Din punctul meu de vedere, poate să plece. Departe, departe de tot. Dar, pe de altă parte, nu înţeleg de ce atâta încrâncenare. Până la urmă, nu preşedintele este cel mai important pol al vieţii politice într-un stat ca România. Sau cu o constituţie bazată pe aceleaşi principii democratice, în principal în ceea ce priveşte separarea puterilor în stat. Asta ca să nu iasă cu dictatură…

E drept, Marinarul a sărit calul şi a început să aibă apucături de dictator african, dar asta se întâmpla pe timpul micului Boc. Acum cred că Băse poate fi uşor izolat în ţarcul legislativ pe care l-a ignorat pe vremea când era sprijinit de un partid pe care, s-o spunem pe direct, s-a răhăţit încă de la început. Dar acum s-a schimbat treaba. Marinarul nu mai are sprijinul şi acordul tacit al majorităţii pentru a-şi putea permite etalarea apucăturilor de congolez parvenit. Acum i se poate arăta locul pe care trebuie să-l ocupe.

Dar nu, s-a mers prea departe. S-a învrăjbit o ţară până acolo încât şi Chiorul, şi inamicii lui politici sunt gata să ne bage în război civil. Pentru ce? Pentru ciolan. Unii nu se îndură să-l lase, alţii se grăbesc să pună mâna pe el.

Ei bine, şi care ar fi soluţia? După părerea mea, naivă, de altfel, cred că ar trebui să demisioneze. Şi Chiorul, şi restul. Adică inamicii. Şi să aibă loc alegeri la care să nu participe niciunul dintre cei care colorează momentan viaţa polititică. Nici măcar unul; între cei vreo şaisprezece sau câte milioane mai suntem s-ar mai găsi vreo câteva sute de oameni cinstiţi care să vă ia locul.

Da, aşa aţi demonstra şi unii şi alţii că într-adevăr vă fute grija de poporul ăsta amărât, că nu vă zbateţi numai pentru ciolan. Dar mă tem că asta nu se va întâmpla. De ce? Pentru că îi doare în cur de noi.

Prin urmare, n-o să vedem asta. Tare mi-e teamă că, până la urmă vom ajunge să ne luptăm pe stradă, şi asta doar pentru că toţi vor doar să ne conducă. Prin urmare, dacă nu se poate cu bun simţ de la ei, le trag o urare. Să vă ia dracu’ pe toţi, iubiţi conducători!