Arhive etichetă: casa corabierului

Casa Corăbierului. În curând…

Am tot ameninţat cu noutăţi privitor la o anumită editură. O editură de existenţa căreia sunt cât se poate de vinovat.

Sincer să fiu, eram convins că voi avea ocazia să vorbesc ceva mai devreme despre editură însă se pare că m-am cam grăbit. Fiind cam novice în domeniu, am reuşit să fac unele mici greşeli care m-au cam întârzâiat.

Dar, cu toate acestea, pot spune nu numai că prima carte a plecat la tipar dar a şi venit.

Casa Corăbierului. O nuvelă la care ţin foarte mult şi care a strâns ceva fani până în momentul de faţă. Deocamdată atât… Doar coperta

Mai multe amănunte la momentul potrivit.

The Making of „Casa Corăbierului”

De câteva săptămâni este disponibilă pe elefant.ro şi amazon.com revista „Dublu tăiş” în care apare povestirea subsemnatului „Casa corăbierului”, alături de „Spiriduşii albi” de Oliviu Crâznic. Şi nu pot trece cu vederea superba copertă de care se face „vinovată” Cătălina Fometici.  Revistă care, de vreo două săptămâni, se ţine tare, adică e pe primul loc în ceea ce priveşte categoria „Reviste şi publicaţii”. În format electronic, să fiu mai exact.

„Casa corăbierului”  s-a născut aproape firesc şi, la fel de firesc, este dedicată plăcutelor amintiri pe care le am de la Techirghiol, staţiune aflată nu chiar pe malul Mării Negre, ci puţin mai… încolo (sau mai încoace, depinde de punctul de referinţă). O staţiune în care, cu ani în urmă, am petrecut minunate şi liniştite clipe şi unde revin de fiecare dată când am ocazia. Un orăşel minunat care, din păcate, a cunoscut şi clipe mai bune. Spun asta gândindu-mă la minunatele clădiri aflate acum în paragină, clădiri pline de mister care inspiră… Inspiră la modul cel mai propriu, deoarece „Casa corăbierului” nu e singura povestire care îşi are originea în minunata oază de linişte de pe malul ghiolului străjuit de statuia longilină a celebrului Techir şi a şi mai celebrului său măgăruş vindecat, aşa cum spune legenda, datorită nămolului.

Dar să revenim la „Casa corăbierului”. Ideea mi-a venit aproape de la sine (mai în glumă, mai în serios, tind să cred că mi-a fost servită de însăşi esenţa acestor locuri). Într-o superbă seară de iulie, când mă străduiam să aprofundez geografia (şi topografia locurilor) am ajuns chiar în marginea de sud a localităţii. Pe câmp, cum s-ar spune. În faţa mea aveam doar lacul de apă sărată peste care se zărea turnul antenei de comunicaţii sau ce-o fi fost. În umbra înserării era o privelişte extraordinară, la care trebuie adăugat un fond sonor aparte, dat de valurile lacului. Ceva care, pe lângă multe alte sentimente şi senzaţii, emana şi fiori numai buni de simţit pe şira spinării. Fiori inexplicabili, la o adică. Nu era decât o margine de lac şi o fâşie de plajă prost amenajată, pustie la acea oră.

După vreo jumătate de oră, timp în care s-a întunecat de-a binelea, am părăsit cu regret această privelişte dătătoare de inexplicabili fiori. Şi până să ajung în centru, deja aveam cadrul pentru o poveste.

Personajele au venit aproape firesc. Florin Popa este, din multe puncte de vedere, prototipul celui abia ieşit din adolescenţă şi care-şi caută cu disperare un rost în viaţă. Oarecum stingher, emanând mai degrabă nevoia de a fi ocrotit decât de a ocroti, dar dornic de a obţine  siguranţa zilei de mâine, siguranţă pe care, în opinia lui, i-o poate asigura doar un loc de muncă stabil. Cunosc zeci de Florin Popa. Poate chiar sute. Oameni dornici să muncească cinstit dar care, printr-un hâd joc al sorţii, primesc această şansă foarte rar. Şi când li se oferă… Ei bine, până unde poţi merge pentru a face rost de un loc de muncă? Aparent, Florin Popa n-a trebuit să meargă foarte departe. Până la Techirghiol unde intră în slujba scriitorului care trăieşte într-o casă cu aspect cel puţin ciudat.

Iar de aici treburile au devenit ceva mai simple.  Povestea a mers aproape de la sine. Ca tot omul, Daniel Haizencop, scriitorul, are secretele lui. O soţie dispărută, apucături şi cerinţe bizare, un adevărat arsenal de arme albe. Şi, de asemenea, există şi persoane dornice să-i afle secretul. Care secret, mai are de aşteptat până să fie scos la iveală şi zvonistica e o metodă bună de a menţine suspansul.

Şi, desigur, nu pot s-o uit pe Iuzunle, frumoasa tătăroaică ce are în ea acel ceva ce se găseşte la majoritatea eroinelor povestirilor cu vampiri. Prea curioasă, prea impulsivă să lase lucrurile în plata lor… Un ingredient care nu putea să lipsească.

Spuneam mai devreme că povestea a mers aproape de la sine? Mda, e adevărat până la un punct, deoarece la un moment dat a intervenit un blocaj. Blocaj care a ţinut  aproape un an de zile. Aveam personajele, aveam intriga, aveam „casa corăbierului”. Aveam chiar şi finalul, îmi lipsea doar avea verigă care să facă legătura dintre restul poveştii şi finalul imaginat. Verigă care, în final, a însumat în jur de cinci pagini.

Într-un final, am obţinut şi veriga lipsă. Pe care am ataşat-o lanţului numit „Casa corăbierului”. Sper să vă placă. Lectură plăcută tuturor

Un concediu cu surprize. Pentru toată lumea…

N-o să încerc să chinui pe nimeni cu povestiri de concediu. Asta pentru că, la urma-urmei, totul a fost în aşteptări, chiar şi la vecinii bulgari. Dar tot din cauza românilor, ca să fiu mai exact şi să-mi asum o vinovăţie în care încep să cred. Adică dacă eşti român, îţi meriţi soarta.

Dar, cum spuneam, nu despre asta e vorba. E vorba, mai degrabă, despre o apariţie editorială care, să recunosc, m-a cam prins cu garda deschisă. A apărut „Dublu tăiş”. O revistă de colecţie în care am şi eu o povestire. Despre ce şi cum, cât de curând. Semnalez şi eu, mai târziu, dar o fac, această apariţie insolită care, de ceva zile, se ţine pe primul loc în ceea ce priveşte vânzările de reviste e-book pe elefant .

Zilele acestea voi spune mai multe depsre conţinut. Deocamdată spun doar atât. Merită citită. Chiar merită. Două poveşti de Oliviu Crâznic şi Mitoceanu Ciprian. Din orice parte ai privi, te tai… Dublu tăiş. Pentru toată lumea

Dublu tăiș… de astăzi pe elefant.ro

 

De astăzi, amatorii de literatură de calitate se pot bucura de „Dublu tăiş”. Un proiect realizat împreună cu Crâznic. Oliviu Crâznic. Două povestiri superbe de la doi autori şi mai superbi (adică sunt capabili de realizări şi mai şi, nu intră în discuţii altfel de comparaţii). Despre ce şi cu, la timpul potrivit. Deocamdată a apărut. Pe elefant. La un preţ mai mult decât promoţional.

Pentru cei interesaţi, clic aici.