Arhive etichetă: dezastru in educatie

Ia uite cine arată cu degetul…

Azi dimineaţă am primit un mesaj de la unul dintre prietenii de pe Facebook. Ce părere aveţi despre asta? Vedeţi unde s-a ajuns cu Educaţia? Are dreptate Liviu Pop când vrea să interzică auxiliarele…

La pachet cu setul de întrebări am primit şi link-ul necesar.  Pentru cei interesaţi, clic aici.

Cei de la Libertatea s-au revoltat de ceea ce a găsit o mămică într-o revistă cu pretenţii educative al cărei public ţintă este reprezentat de şcolari şi preşcolari. Nu mă surprinde faptul că ăia de la Libertatea s-au revoltat. Ei se revoltă şi se oripilează şi alte asemenea doar în titlurile care apar în fiţuica lor. În realitate îşi freacă palmele de încântare că au mai găsit ceva cu care să ridice numărul celor care citesc Libertatea. Cu cât mai mulţi cititori, cu atât mai bine. Altceva nu-i interesează. Revoltător, scandalos, umilitor, fără precedent, scandal… astea nu sunt trăiri pentru cei de la Libertatea. Sunt doar cuvinte cheie cu care atrag clienţi. Citește în continuare Ia uite cine arată cu degetul…

Suprema umilinţă pentru profesori

Iniţial am crezut că este vorba despre o glumă. Una de prost gust. Prostul gust se poartă în România. E politică de stat, ce să ne mai ascundem după deget? Am crezut că e vorba de una din acele făcături cunoscute mai nou sub numele de fake news, menite să crească traficul pe pretinse site-uri de ştiri care, dacă s-ar limita la prezentarea adevărului, nu ar avea parte de nici măcar 1% din traficul dorit.

Aşa că nu am dat foarte mare importanţă ştirii respective. Mă gândeam că avatarii lui Genunche nu pot coborî chiar atât de jos. Dar ştirea a fost difuzată şi pe canale mai credibile. Apoi au început să vorbească şi colegii. Din ce în ce mai mulţi, din ce în ce mai revoltaţi. Cum e posibil aşa ceva? În ce ţară trăim?

Într-o şcoală din Bucureşti inspectorii au controlat ghiozdanele copiilor în căutarea auxiliarelor. Care, după cum se ştie, au fost interzise la grămadă de către ministrul Educaţiei. Aşa, că a vrut genunchele lui. Ce să mai facem selecţie, ce să mai cercetăm? Interzicem tot înainte de a aproba ceva. Că doar Genunche este stăpânul timpului şi l-a oprit locului. Şi o să stea timpul în loc până se găsesc manuale şi auxiliare şi tot ce trebuie. După cum bine se ştie, anul şcolar nu a început. Citește în continuare Suprema umilinţă pentru profesori

Liceu vs profesională. Profesorii ştiu mai bine

Lupta dintre liceu şi şcoala profesională e cât se poate de strânsă, fiecare dintre opţiuni are partizani cât se poate de înverşunaţi.

Acum ceva timp, într-un incident care nu are nicio legătură cu postările mele pe blog un nene cât se poate de vehement era să mă ia la bătaie pentru că am îndrăznit să spun că în condiţiile actualei Românii singura opţiune este liceul şi nu şcoala profesională. Aşa sunt eu, ce scriu pe blog spun şi în public.

Cum, domnule, să spui că liceul este mai bun decât profesionala? Păi dumneata ştii pe ce lume trăieşti? Citește în continuare Liceu vs profesională. Profesorii ştiu mai bine

De ce au cu adevărat nevoie cadrele didactice

Articolul de ieri a încins oarecum spiritele. Sincer, nu mă aşteptam la atâtea vizite. Însă, pe de altă parte, mă aşteptam să fiu luat „la ture”. N-am fost dezamăgit nici de partea cu vizualizările, nici legat de luatul la ture. Pe facebook, la distribuiri ale postării sau pe privat, am primit ceva mesaje. Unele de încurajare, altele de apreciere dar foarte multe au fost de genul „Pe voi, profesorii, nu vă mai satură nimeni şi aşa aveţi nişte salarii prea mari, încheiaţi mediile şi plecaţi în vacanţă”.

Nu ştiu cine le-a spus binevoitorilor despre salariile uriaşe din învăţământ dar cu siguranţă invidioşii nu ştiu multe, multe alte lucruri.

Foarte adesea am auzit despre profesori că au un program lejer, trei-patru ore pe zi şi restul pauză, că au ditamai concediul, că nu fac decât să stea la catedră şi să dicteze… Le doresc celor care îi invidiază pe profesori să nu iasă la pensie până nu vor petrece măcar un an de zile la catedră. Nu e o urare izvorâtă din răutate; dacă era aşa le doream cel puţin cinci ani, eventual după vârsta de şaizeci. Atunci să vadă ce distracţie este în învăţământ.

N-au lipsit nici cei care au apreciat că mi-am ales o meserie urâtă (chiar când scriu rândurile de faţă am primit „aprecierea”). Personal n-am gândit niciodată aşa dar fiecare e liber să-şi dea cu părerea, chiar dacă nu are nicio tangenţă. Dar se pare că tocmai pentru că tocmai cei care nu au nicio legătură cu sistemul se simt cei mai abilitaţi să-şi dea cu părerea. Chiar cei mai în măsură… Citește în continuare De ce au cu adevărat nevoie cadrele didactice