Arhive etichetă: editorialistul eminescu

Eminescu 164…

Mda, dacă ar fi trăit, Eminescu ar fi făcut astăzi 164 de ani. Fix. Că de-aia a fost Eminescu. Doar că, la vremea lui, n-a fost lăsat să facă decât vreo 39, să nu care cumva… Mulţi spun că a trăit în vremuri proaste, că era înaintea timpurilor lui şi de asta a trăit viaţa care a trăit-o, adică a fost nedreptăţit, se pare că a şi fost ajutat să moară. Că dacă trăia în vremurile noastre…

Ei da, dacă trăia, în vremurile noastre, se ducea la băut cu Cărtărescu şi Patapievici, cum să nu… Vise… Vise… De fapt, cred că ar fi trăit mult mai puţin, că de-aia avea el limba ascuţită. Pentru cei care cred că genialitatea lui Mihai Eminescu se rezuma la „Cobori în jos, luceafăr blând” şi „Somnoroase păsărici” (Păsărele era, dar pur şi simplu nu mă pot abţine, uneori), o informaţie. Eminescu nu s-a considerat niciodată mare poet. Cât despre prozator, nu l-au considerat nici alţii prea strălucit. El era ceea ce a fost, adică un destupător de minţi. Că erau şi pe timpul lui tolomaci cu duiumul. A fost editorialist, jurnalist, redactor… A arătat cu degetul ce era de arătat. Dacă nu ai curajul să spui lucrurilor pe nume, mai bine taci naibii din gură. Iar Eminescu a avut. Şi curajul, şi nebunia de a spune lucrurilor pe nume. A mai greşit, a mai dat pe alături. Ei şi? Era şi el om, poate că avea dreptul să mai greşească. Dar mulţi dintre cei care duc hăţurile acestei naţii sunt de mii de ori mai ticăloşi. Pe ei nu-i deranjează nimeni. Poate că nici Eminescu n-ar face-o, dacă ar mai trăi. 164 de ani de ticăloşie l-ar scârbi cu totul.

Aşa că… în încheiere, o dedicaţie din partea jurnalistului şi editorialistului care, în timpul liber, mai era şi poet:

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”