Arhive etichetă: invatamant

La Mulţi Ani de Ziua Educaţiei!

5 octombrie, Ziua Educaţiei!

Prilej potrivit pentru a spune „La Mulţi Ani” şi cuvenitele urări de mai bine. Aşa se face când este ziua cuiva, aşa e omeneşte, politicos…

Numai că, având în vedere că e vorba de Ziua Educaţiei şi de nu a unei persoane oarecare cred că e locul şi timpul potrivit pentru niscaiva observaţii.

În primul rând cred că e cazul să întrebăm dacă mai avem Educaţie. Mai avem Educaţie, oameni buni? Mai putem vorbi despre Educaţie în condiţiile unui sistem bulversat de tot felul de profitori şi incapabili? Mai reprezintă ceva Educaţia în ziua de azi?

Din păcate, răspunsurile subsemnatului la întrebările de mai sus  – şi multe altele – suferă de un strat gros de pesimism pe care sămânţa optimismului, existentă odată într-un tânăr care a ales catedra în locul unor ocupaţii mai profitabile, nu mai are curajul să încolţească. Citește în continuare La Mulţi Ani de Ziua Educaţiei!

Cine are prioritate? Numirea sau PCO?

Strict pentru profesori. Mai exact pentru acei profesori aflaţi la început de drum şi care încă nu au reuşit să descâlcească iţele unui sistem din ce în ce mai ticăloşit. Şi nu e vorba numai despre decizii şi oameni politici. Peştele de la cap se împute dar asta nu scuză aspectul degradat al cozii.

Despre ce anume este vorba? Un coleg mai tânăr a avut parte de o… dilemă – să-i spune aşa. L-am lămurit şi m-a răsplătit cu o bere. La terasă, chiar în centrul oraşului. Şi mi-a spus că sunt mulţi în situaţia lui. Aşa că…

Tânărul domn profesor, aflat la început de drum (al doilea an) a nimerit într-o şcoală unde mai existau niscaiva ore libere pe lângă catedra pe care a fost numit. Printr-un mecanism care mie îmi scapă (ei, îmi scapă, dar să presupunem că nu ştiu chiar tot, pentru că explicaţii există) în loc să primească orele la suplinire – drept legal, având în vedere că omul e calificat şi a luat notă chiar foarte bună la examen – s-a preferat ca orele respective să fie date unui pensionar la PCO. Plata cu ora pentru cei interesaţi. Citește în continuare Cine are prioritate? Numirea sau PCO?

Manual unic sau alternativ. Chiar contează?

Când spuneam că Ecaterinca Andronescu e cel mai prost ministru pe care l-a avut vreodată învăţământul românesc habar n-aveam că, pe undeva, există un specimen numit Liviu Pop care, la un moment dat, va prelua portofoliul Educaţiei doar pentru a demonstra că se poate şi mai rău decât cu Ecaterina Andronescu.

Momentan, ministrul „Genunche”, cel care face praf limba română de câte ori deschide gura, a reuşit în mod admirabil să abată atenţia de la adevăratele probleme ale învăţământului stârnind o serioasă vâlvă mediatică cu revenirea la manualul unic.

Evident, s-a inflamat toată lumea, mai tot omul simte nevoia să-şi dea cu părerea pe subiect, fie că ştie despre ce vorbeşte, fie că doar are pretenţia că se pricepe. Aparent, toţi se pricep, toţi sunt experţi. Cei mai mulţi resping cu vehemenţă ideea unui manual unic pretinzând că aşa ceva o să ne ducă înapoi cu 27 de ani. Adică pe vremea Odiosului Împuşcat. Citește în continuare Manual unic sau alternativ. Chiar contează?

Descreieraţi de învăţământ

Zilele trecute un eveniment tragic a oferit ocazia perfectă pentru o radiografie a crizei morale ce îşi face de cap în învăţământ. Evenimentul, cât se poate de tragic, a fost ocazia perfectă pentru ca o persoană ce lucrează în învăţământ – să nu spun cadru didactic sau profesoară pentru că ar fi prea mult – să verse nişte fiere. Şi a făcut-o în mod cât se poate de public, pe site-ul jurnalului unde era anunţată nenorocirea.

Iar gestul doamnei în cauză – n-o să dau mai multe amănunte despre nenorocire şi nici n-o să dau nume; există momente în viaţă şi în societate în care discreţia este cât se poate de potrivită – a stârnit o avalanşă de reacţii cu nimic mai prejos decât comentariul vădit răutăcios. Citește în continuare Descreieraţi de învăţământ

Când unii e grozavi, atunci e grozavi

Zilele acestea, încercând să fac niscaiva curăţenie pe blog în vederea unor activităţi viitoare – aşa sunt unii, înainte de a se apuca de ceva nou pun mâna şi repară ce este mai vechi – am descoperit câteva chestii  mai mult decât surprinzătoare.

Cea mai căutată chestie din ultima perioadă – mai exact înainte de încheierea anului şcolar – a fost cea care a dus cititorii la articolul „Discurs de discurs la festivitatea de premiere„. Pentru cei interesaţi faza e cât se poate de reală.

La fel cum sunt si căutările care au dus la pomenitul articol cu discursul de discurs.

Iată câteva: Citește în continuare Când unii e grozavi, atunci e grozavi

Profesională sau liceu?

Un articol pe care am fost rugat să-l scriu cu ceva timp în urmă dar a cărui punere în pagină am tot amânat-o din motive obiective. Sper să nu fie chiar foarte târziu şi, până la urmă, să fie de folos cuiva.

Pentru amatorii de lămuriri pe scurt voi spune doar atât. Câţi copii de profesori – chiar şi genul de odrasle care nu s-au prea dat în vânt după învăţătură – ştiţi că sunt înscrişi la şcoala profesională? Bănuiesc că nu prea mulţi. Eu unul nu ştiu niciun copil de profesor care să fi optat pentru învăţământul profesional în dauna celui liceal. Şi cunosc ceva profesori. În câteva judeţe. Iar odraslele lor sunt toate la liceu. Sau măcar încearcă să ajungă acolo. Aşa că… Citește în continuare Profesională sau liceu?

Toţi profesorii ar trebui să primească spor de calculator

Ştire recentă. În judeţul Gorj câteva zeci de directori, contabili şi secretari au cerut spor de condiţii vătămătoare. Mai exact acel spor cunoscut sub numele de spor de ecran sau de calculator. Depinde cum îi spune fiecare dar bănuiesc că nu există nimeni care să nu-şi fi dat seama despre ce anume este vorba.

O cerere pe care eu personal o susţin dar care a ajuns să învrăjbească atât factorii de decizie cât şi pe profesori. Undeva printr-o comună din Gorj, Alimpeşti, dacă nu mă înşeală memoria, pe marginea subiectului au ajuns să-şi dea cu părerea şi consilierii locali.

De la ISJ li s-a transmis că sporul de calculator nu este acordat legal şi, prin urmare, ar face bine să-şi bage pretenţiile undeva. Cică legislaţia nu e foarte clară în această privinţă. Mie îmi spuneţi…

Cu ceva ani în urmă am ocupat funcţia de director de şcoală. Şi una dintre problemele care au apărut era legată de sporul de calculator. În condiţiile în care petreceam mai bine de opt ore pe zi (uneori mă prindea noaptea butonând tot felul de rapoarte şi situaţii cerute de minister şi ISJ şi nu numai) acordarea sporului de calculator mi se părea mai mult decât firească. Una e să stai cu ochii în ecran pentru că aşa vrei tu – nu mă obligă nimeni să-mi scriu cărţile – şi alta e să-ţi nenoroceşti ochii în interes de serviciu. Citește în continuare Toţi profesorii ar trebui să primească spor de calculator

Definiţia gravitaţiei. Tot despre fizică…

Uneori şi profesorii reuşesc să uimească, nu numai elevii. Amintiri dintr-un trecut nu foarte îndepăratat şi trăit pe propria piele de câţiva elevi pe care i-am avut în grijă ca diriginte.

-Dom’ diriginte, ştiţi ce am învăţat astăzi la fizică?

De unde să ştiu eu? Eu nu am treabă cu fizica. Nu mai am treabă cu aşa ceva. Am urât fizica, mai ales în liceu. În mare parte din cauza profesorului pe care l-am avut în clasa a IX-a.

-Ştiţi ce este gravitaţia?! Citește în continuare Definiţia gravitaţiei. Tot despre fizică…

Caractere şi caractere. Chestie de construcţie psihică, domnule…

Lucrând în învăţământ ai şansa să cunoşti o sumedenie de oameni. Nu vorbesc numai de elevi, ci şi de părinţi lor, alte rubedenii (de când cu deschiderea graniţelor mai degrabă ai de-a face cu bunicii, unchii, mătuşile sau chiar vecinii elevilor decât cu părinţi acestora).

Ai ocazia să cunoşti o mulţime de caractere, să faci faţă la numeroase provocări şi situaţii. Unele care reuşesc să te pună pe gânduri şi să te urmărească chiar şi după ce elevii respectivi reuşesc să termine şcoala.

Există caractere şi caractere… Îmi aduc aminte de o elevă foarte silitoare; clasa a VIII-a, deci ultima linie dreaptă înainte de final. A încasat o notă de opt (nu, nu la mine, nu vă uitaţi aşa rău). La prima oră de curs am găsit-o plângând. Foarte implicată în ceea ce făcea. Sărea cămaşa pe ea. Orice am încercat să o liniştesc n-a dat niciun fel de roade. Citește în continuare Caractere şi caractere. Chestie de construcţie psihică, domnule…

Comentaţi la obiect…

Din ce în ce mai des în ultima vreme mă cam supără o întrebare. De ce scriu despre nevoile sistemului de învăţământ din România?

Chiar, de ce scriu? De ce tot scriu în condiţiile în care adesea am parte de reacţii destul de dubioase – să nu le spun altfel – din partea unora care prestează pe la catedră. Prestează este un termen cât se poate de general, nu doresc să intru în amănunte. Cum pot oare astfel de indivizi să insufle elevilor spirit civic şi responsabilitate, iată o enigmă pe care, chiar şi după optsprezece ani la catedră, încă nu am reuşit să o dezleg. O posibilă explicaţie ar fi faptul că nu reuşesc să înveţe pe nimeni nimic, fiind prea mici la suflet, prea meschini în autosuficienţa pe care o proclamă de fiecare dată când au ocazia. Sunt prea deştepţi pentru a învăţa ceva de la alţii aşa cum sunt prea cretini – scuze de expresie – pentru a învăţa pe oricine.

De pildă, o anumită doamnă profesoară Paulina Gabur de pe la Roznov mă face scriitor lipsit de glorie. Măi să fie… Ce ştie Paulina Gabur despre gloria literară? Dacă se raporta la articolul scris o înţelegeam. Da, doamnă, poţi fi de acord cu ceea ce scriu eu. Sau nu… Fiecare avem dreptul la o părere personală pe care suntem datori să o susţinem cu argumente. Dar de unde ai tras dumneata concluzia că aş fi lipsit de glorie literară? Poate eşti mai deşteaptă decât te arată comportamentul. Citește în continuare Comentaţi la obiect…