Arhive etichetă: librarie virtuala

PE APE ȘI MAI TULBURI. TIM POWERS

EDITURA VOYAGER PREMIUM BOOKS.

TRADUCEREA ANA-VERONICA MIRCEA

2011

Dacă citind titlul de mai sus vă duce gândul direct la partea a patra a îndrăgitei serii Pirații din Caraibe, să știți că nu păcătuiți din niciun punct de vedere.  Cartea lui Tim Powers chiar a stat la baza celebrului film.

Ce pot să spun? Este cartea de aventuri în care oricare adolescent și chiar și adult cu sufletul rămas tânăr și-ar dori să trăiască, dar asta nu este neapărat și dorința personajelor cărora autorul nu le lasă decât prea puține clipe de răgaz. Acțiune și mister cât încape, răsturnări de situație pe cât de numeroase pe atât de neașteptate. Magie și magicieni, talismane magice și trădări, iată ingredientele din care se poate, cu măiestrie și tact, construi osatura unui excelent roman de aventuri. A, da, și la asta mai trebuie adăugați și pirații. Și nu orice fel de pirați, ci din cei de teapa lui Barbă Neagră (cei care au niște anișori în spate, poate își mai amintesc teribila comedie cu ,,Fantoma lui Barbă Neagră,,). Numai că, în Pe ape și mai tulburi, pirații nu au deloc chef de comicării. Ca orice pirați, au în cap comori. Și nu numai. Iar pentru a-și atinge țelul apelează chiar și la magie. Și nici zombie nu sunt chiar așa, de lepădat.

John Chandagnac, un fost păpușar, trage o fugă până în Jamaica pentru a recupera ceva moștenire. Dar, din păcate, corabia este atacată de pirați care, bazându-se mai mult pe trădare și complicii de la bordul corăbiei decât pe coaja lor de nucă, reușesc să captureze o pradă însemnată cu minim de efort. Desigur, pirații au și oarecare umanitate în ei, așa că le vor permite prizonierilor să plece. Numai că John al nostru face o greșeală, una care-i va schimba iremediabil destinul. Nu numai că-l provoacă la duel pe căpitanul piraților dar, bazându-se mai mult pe abilitățile de sforar de păpuși decât pe talentul de duelist, va reuși să-l rănească. Și de aici i se deschid o serie de perspective nebănuite.

Un trio formidabil, format din John Chandagnac, păpușarul priceput la a însufleți orice are atașat sfori, Barbă Neagră, care are o taină cumplită și Leo Friend, grăsanul cel atât de priceput și imprevizibil.  Și, desigur, nu o putem uita pe  Beth, fiica lui Benjamin Hurwood, la care râvnesc cei trei crai amintiți mai înainte și al cărei tată nu se dă de la nimic în lături pentru a-și atinge scopul egoist. Care este acesta? Citiți în carte. Merită. Chiar mai mult decât să vedeți filmul.

 

ÎNCĂ O CARTE MARCA „MITOCEANU” PE ELEFANT

E drept, cam cu întârzâiere, anunţ că s-a pus în vânzare, pe elefant.ro  o nouă carte marca Mitoceanu. De fapt e… veche, acuş face două luni, dar abia acum e pe elefant. „Amendamentul Dawson”, varianta pe hârtie.Prin urmare, nu e chiar nouă.

Pentru doritori, puteţi cumpăra de aici.

CREATURA. JOHN SAUL

EDITURA RAO

2005

TRADUCEREA BOGDAN NICOLAE MARCHIDANU

O ouă carte marca John Saul, scriitor pe care l-am descoperit pe la sfârşitul anilor 90. Da, cam târziu dar ştiţi cum se spune, niciodată nu e prea târziu, mai ales când este vorba despre un scriitor ale cărui cărţi, fără a se dori de referinţă în literatura de gen, pot asigura oricând câteva ore de destindere.

„Creatura” nu face nici ea excepţie reţelei consacrate de John Saul. Prin urmare, nu e genul de carte din care să simţi nevoia să citezi într-o discuţie cu prietena. Mai degrabă într-o ceartă cu bătrânii, dacă de-abia aştepţi să împlineşti vârsta legală pentru a vota şi pentru a deveni independent, chipurile. Ei da, dezamăgire mai mare ca treaba asta că vei scăpa de ochii aprigi ai babacilor n-o să serviţi voi băieţi multă vreme de acum încolo.

Dar este citibilă, asigură clipe de relaxare şi, pe ici, pe colo, momente de reflexie. Nu prea multe, că ce e mult strică.

La cei şaisprezece ani ai săi, Mark Tanner arată şi gândeşte… altfel, altfel decât majoritatea colegilor săi de liceu, spre dezamăgirea tatălui care a fost el cine a fost când era tânăr, trecând peste faptul că era ajustat de babacul lui cu biciul (asta când se îmbăta, de regulă toată ziua). Mark arată mai degrabă ca o copie în mizerie a lui Adrian Necrescutul Minune. De-abia saltă de un metru jumătate şi trage la cântar cât o gâscă mai leneşă.  Fără niciun succes pe piaţa muzicală, fără niciun fel de talente sportive şi fără preocupările pe care le au băieţii de vârsta lui adică gagici, maşini şi sport (dacă ai maşină şi eşti tare la sport, gagicile vin pe urmă), mărunţelul familiei Tanner este preocupat de fotografie şi de iepuri – pe care, în treacăt fie spus, îi hrăneşte cu polonicul. Cum dracu’ să hrăneşti iepuri cu polonicul, şi încă la farfurie? La John Saul se poate…

Dar, din fericire (la prima vedere, că mai apoi…) nimic nu e aşa dezastru cum pare a fi, spre uşurarea celor doi combatanţi implicaţi în războiul tată-fiu. Există o clinică unde se poate. Se poate, în ciuda faptului că rata eşecului e cam… nepotrivit de mare pentru renumele firmei. A, da, şi treaba e secretă. Atât de secretă că ştie toată lumea, dar nu vorbeşte nimeni.

Prin urmare, Mark Tanner primeşte o porţie din ceea ce se vinde la clinică. Anrtenamente, steroizi, concentrate, medicamente, hormoni, tot ce trebuie pentru a transforma o piticanie într-un gigant. Şi treaba reuşeşte, dar e cât se poate de evident că există un preţ care trebuie plătit. Pacienţii clinicii devin agresivi. Foarte agresivi. Şi, puse în balanţă, reiese clar că preţul este mult prea mare pentru beneficiile obţinute. Cum se termină povestea? Mă tem că e previzibil, dar asta face parte din farmecul poveştii. O poveste cu adolescenţi, cu vise, dezamăgiri… A, da, şi fete frumoase.

 

ZEII MĂRUNŢI. TERRY PRATCHETT

EDITURA RAO

TRADUCEREA BOGDAN MIHĂILESCU

2009

Există cărţi pe lumea asta, puţine, ce-i drept, care merită citite pentru o singură frază. Da, chiar şi pentru o propoziţie. Iar Zeii mărunţi merită citită din scoarţă-n scoarţă numai pentru trei cuvinte: ŢESTOASA SE MIŞCĂ!

Da, Ţestoasa Se Mişcă! Suficient cât să pună pe jar o lume, Lumea Disc, lumea care se sprijină pe cei patru elefanţi care, la rândul lor, stau pe spatele ţestoasei în cauză. Paralela cu lumea noastră este cu atât mai evidentă şi mai amuzantă cu cât în carte mai apare şi niscaiva Inchiziţie (sau Chiziţie), deşi, la vremea respectivă, în lumea noastră, nu ştiu cam câţi considerau Inchiziţia amuzantă. „E pour si muove”, măi frate.

Dar, de fapt, conflictul central nu ţine neapărat de treaba cu Ţestoasa care Se Mişcă, deşi în carte chiar că este vorba de o ţestoasă. Una atât de specială că nici nu ne putem închipui până nu citim.

Marele Zeu Om a cam încurcat-o. Numărul adoratorilor i-a scăzut dramatic. Suficient de dramatic încât să i se recite „Adriane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii”. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, încercarea lui de a se materializa printre oameni se soldează cu un eşec aşa de zdravăn că şi Mircea Geoană ar râde de el. În loc să ia imaginea consacrată, ce a unui taur (sau măcar, de ce nu? a unui bou) se trezeşte încarcerat în carapacea unei ţestoase nevolnice, urmărite de un vultur încăpăţânat.

De puterile zeieşti s-a ales praful şi Marele Zeu Om vede că nu poate blestema cum se cuvine nici măcar un dovleac, care continuă să fie dovleac şi după ce e blestemat. Asta nu pentru că ţestoasa nu s-ar pricepe să blesteme, ba impotrivă, are aşa o limbariţă care e depăşită numai de neputinţa de a transforma blestemele în fapte. Singurul sprijin al marelui zeu mic este novicele Brutha, care este Alesul. El poate auzi cuvintele ţestoasei şi singurul capabil s-o salveze de la a deveni o supă gustoasă. O să-şi recapete zeul puterile? Întrebarea asta m-a chinuit încă de la începutul cărţii. Am aflat răspunsul citind-o, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

O carte mult mai profundă decât am putut-o judeca după prima privire. Chiar dacă abundă de umor, de expresii răsucite, numai bune de reţinut pentru a le spune la petreceri pentru a destinde atmosfera, de umor mai mult sau mai puţin voluntar, dar mereu de bună calitate, rândurile ascund nişte dedesubturi la care am simţit nevoia să reflectez ceva mai adânc. Căci, în ciuda faptului că acţiunea se petrece în lumea Disc, lumea de pe spatele ţestoasei, e prea apropiată de lumea în care trăim. Lumea în care oameni au murit pentru că au îndrăznit să cerceteze şi să-şi prezinte public concluziile. Lumea în care au ars oameni pe rug pentru convingerile lor politice şi ştiinţifice. Terry Pratchett are darul de a ne trage de mânecă fără să ne scandalizeze, ba chiar să o facă descreţindu-ne frunţile. Dar ar fi bine să ţinem cont de asta.