Arhive etichetă: mitoceanu ciprian

O zi de 13 care putea fi chiar frumoasă

Sincer?! Am aşteptat cu oarece strângere de inimă ziua de 13 septembrie. Presentiment? Capacitate de a privi în viitor? Luaţi-o cum vreţi. De fiecare dată când venea vorba – sau mai degrabă mă gândeam – de 13 septembrie încercam o senzaţie de disconfort.

A venit 13 septembrie şi a trecut. Şi mi-am dat seama de ce anume mă încerca disconfortul. Mi-a stricat ziua un antenist. Adică un angajat pe la Antena. Nu mai ştiu care exact că nu m-a interesat. Mi-a spus, mi-a spus şi cum îl cheamă… Şi a încercat să-mi explice cum stă treaba cu profesionalismul. Cine a mai citit postările mai vechi ştie că eu unul nu discut cu anteniştii. Nu m-am jurat, a devenit principiu, Nicio discuţie cu vreun angajat de la Antene. Indiferent cine este. Probabil nu e corect dar asta e…

Însă nu s-au întâmplat numai lucruri rele pe 13 septembrie. A fost ziua în care m-am pricopsit cu nici mai mult, nici mai puţin de şase recenzii. Şase recenzii la o singură carte – Amendamentul Dawson.

Recenziile au apărut în cadrul proiectului „Blogosfera SF” şi pot fi citite după cum urmează:

Mulţumesc dragii mei pentru cuvintele frumoase şi pentru observaţii (există şi observaţii dar dacă nu citiţi nu aveţi de unde şti care sunt). Mi-aţi înseninat o zi care a început destul de prost. Datorită vouă îmi voi aminti cu drag de ziua de 13 septembrie 2017.

Mulţumesc!

Cu cine mai empatizăm în ziua de azi? Cu scriitorul sau cu editura? Şi da, iar am primit bani

 

Sfârşitul lunii trecute şi începutul celei care taman se desfăşoară au fost destul de productive pentru scriitorul Mitoceanu Ciprian. Care a primit iarăşi bani.

Pentru început, Editura Nemira. Restanţieră de ceva ani şi care, la un moment dat, prin ianuarie, mi-a trimis un mesaj prin care îmi cerea să complezez o anume declaraţie fiscală. Am completat şi…  Aşteaptă frate!

Până la urmă m-am iritat şi am făcut scandal. Păi din 2014 şi până acum?

Recunosc, au reacţionat prompt. Până seara îmi aveam banii. Citește în continuare Cu cine mai empatizăm în ziua de azi? Cu scriitorul sau cu editura? Şi da, iar am primit bani

Cronică de întâmpinare la romanul „Faţă în faţă”

Încetul cu încetul, seria „Predestinare genetică” reuşeşte să se impună. Acum două zile stocul rezervat precomenzilor s-a epuizat, o veste care m-a luat prin surprindere (deşi poate că nu ar fi trebuit, având în vedere numărul mare de mesaje anterioare al căror subiect comun era reprezentat de volumul trei din „Predestinare genetică”). Dar, de vreme ce s-a întâmplat, nu pot decât să mă bucur. Şi să mulţumesc pentru asta cititorilor. În primul rând. Acest miracol li se datorează. În totalitate.

Însă veştile bune nu se opresc aici. Înainte de lansare volumul „Faţă în faţă” a benficiat de o cronică de întâmpinare, semnată de Millie. Citește în continuare Cronică de întâmpinare la romanul „Faţă în faţă”

„Imaginează-ţi John, doar imaginează-ţi” la final

Povestirea „Imaginează-ţi John, doar imaginează-ţi” a ajuns la cel de-al treilea episod. Ultimul, mai exact. Aventura fanaticului care avea pretenţia să fie asimilat idolului său a ajuns la un final – sper! – neaşteptat.

Nu este uşor să fii rege dar cel mai adesea este greu să fii cavaler. Sacrificiul poate fi la fel de bine o chestiune de loailitate dar şi una de orgoliu personal. Citește în continuare „Imaginează-ţi John, doar imaginează-ţi” la final

Faţă în faţă. Aşteptarea se apropie de sfârşit

O veste bună pentru cei care aşteptau cu nerăbdare ultimul volum din seria „Predestinare genetică”. Ştiu că nu sunt puţini; în ultimele două luni am primit peste o sută de mesaje prin care eram întrebat (sintetizez, desigur): Unde? Când?

Mai ales când…

În momentul de faţă pot oferi un răspuns clar, ce nu mai oferă nicio intepretare. Romanul „Faţă în faţă”, al treilea volum din seria „Predestinare genetică” şi cel de-al patrulea în care apare figura dejea celebră a congresmanului Dawson aşteaptă să fie lansat la târgul de carte Gaudeamus. 2016, normal.

Când anume exact (adică ziua şi ora) – iată amănuntul asupra căruia se lucrează, voi reveni cu veşti cât de curând. Localizarea? Romexpo, la standul Editurii Crux, care îşi aşteaptă cititorii şi cu alte surprize.

Deocamdată se prezintă coperta. Precomenzile (care vor fi însoţite de autograful şi reducerea de rigoare) vor fi disponibile curând. Foarte curând.

Lectură plăcută să aveţi, dragi cititori! Datorită vouă există scriitorul.

Ce am mai scris în ultima vreme. Ce mai scriu în ultima vreme…

Finalul de an  şcolar a trecut cu paşi repezi. Şi umezi, având în vedere că în ultima perioadă a plouat mai mult decât tot anul trecut la un loc. Dar asta e de bine. N-am mai văzut de multă vreme câmpul aşa de verde. Cât despre copaci, ce să mai spun. Chiar dau umbră. Se mai plânge lumea, dar nu-i bai…

Eu unul prefer aşa o vreme. Predispune la citit şi, cel puţin în cazul meu, predispune la scris. Merge treaba, nu mă plâng. Mai ales când e trecut binişor de miezul nopţii, somnul parcă-parcă ar vrea să vină dar încă mai are răbdare, ploaia duruie pe acoperiş iar inspiraţia şade tolănită pe patul din sufragerie. Nu poţi rata aşa ocazii, prin urmare mă străduiesc cât pot. Chiar dacă – cel puţin în ultima perioadă – am revenit la programul consacrat de somn. Adică ceva mai mult sau mai puţin de patru ore pe noapte. Pentru că, pe lângă activitatea de scriitor, mai trebuie să-mi duc la bun sfârşit şi activităţile care derivă din calitatea de profesor. Îmi place sau nu, trebui să recunosc: acea parte a mea numită profesor se ocupă de nevoile celorlalte părţi care compun entitatea numită Mitoceanu Ciprian. Profesorul munceşte, aduce cei mai mulţi bani în casă şi-l subvenţionează necondiţionat pe scriitorul Mitoceanu Ciprian, pe cititorul Mitoceanu Ciprian. Pe bloggerul cu acelaşi nume şi prenume. Cât îl priveşte pe editorialist, acesta n-are nicio treabă. Nicio treabă din punct de vedere financiar deoarece îşi câştigă singur pâine. Citește în continuare Ce am mai scris în ultima vreme. Ce mai scriu în ultima vreme…

„În sângele tatălui” în librării

Încetul cu încetul (poate că, totuşi, ceva mai repejor decât m-am aşteptat), „În sângele tatălui”, primul volum din seria „Predestinare genetică”, îşi croieşte drum către cititori. Drum pe care a făcut încă un pas; prin urmare, cititorii interesaţi pot găsi cartea cu o însemnată cantitate de hemoglobină paternă în librăriile Eminescu din Bucuresti, la Libraria Indicator din Brasov şi la Bookstory din Cluj.

Iar de luni amatorii se pot întâlni cu „În sângele tatălui” la Red Goblin Bucuresti. Şi, desigur, pe site-ul editurii Crux, chiar aici.

Vor mai urma şi alte librării; seria „Predestinare genetică”, e greu de oprit.

Lectură plăcută să aveţi, dragi cititori!

Planuri pentru noul an

După ce am încheiat anul cu un bilanţ, e bine ca noul an să înceapă cu o foaie de parcurs. Adică cu nişte planuri pe care acum, la debut de an, chiar îmi propun să le realizez. Aşa cum îmi propun la fiecare început de an, nimic nou sub soare. Aşa cum nu e mare noutate faptul că, de regulă, încep anul în forţă din punct de vedere literar dar pe urmă elanul se cam moaie şi scriitorul se lasă tentat de deşertăciunile lumii… Dar să nu exagerez. Din punctul unora de vedere, scriu mult şi bine. Din punctul altora de vedere scriu bine. Mai există şi alte puncte de vedere dar prefer să nu fac referire la ele. Păi duşmanii să nu aibă chiar nimic de făcut?

Aşadar, foaia de parcurs pe anul acesta. Citește în continuare Planuri pentru noul an

Externalizare să fie…

De fapt, tot un fel de bilanţ. Partea a doua, cum ar veni.

Când chinuiam cuvintele în speranţa de a face ca activitatea din anul ce tocmai stă să se încheie să sune dacă nu bine, măcar interesant (de! încetul cu încetul încep să-mi câştig existenţa şi din cărţi) m-a pălit, aşa o nostalgie, de am început să răsfoiesc paginile blogului. Şi, chiar dacă ştiam de mai multă vreme, acum chiar că mi s-a confirmat verde-n faţă că nu prea mai am faţă de bloger. Asta e, am lăsat-o moale cu blogăreala în ultimul an. Asta ca să fiu indulgent cu mine însumi, că realitatea… Mi-am schimbat „domeniul de existenţă” de cel puţin trei ori, nu mai stau să număr că s-ar putea să-mi fac mustrări de conştiinţă. Aşa că mai bine nu. Citește în continuare Externalizare să fie…

Bilanţ de scriitor 2015

De câţiva ani nu mă mai mulţumesc să fac bilanţul doar în mintea mea. Mi-am făcut obiceiul să-l fac „ceva mai public”.

A fost un an bun – varianta scurtă – cel puţin din punct de vedere literar. Şi ale cărui rezultate finale au cam diferit de planul iniţial, ceea ce demonstrează încă odată că socoteala de acasă, indiferent cât de chibzuită o fi, nu se potriveşte cu cea de la târg. Şi că nu aduce anul ce aduce ceasul.

Dar să le luăm pe rând. Adică cronologic, să nu se supere nimeni. Citește în continuare Bilanţ de scriitor 2015