Arhive etichetă: TRADUCEREA BOGDAN MIHĂILESCU

DOMNUL CU COASA. TERRY PRATCHETT

EDITURA RAO

TRADUCEREA BOGDAN MIHĂILESCU

2009

Nu, nu vă speriați, chiar vă rog să nu o faceți. În ciuda tuturor aparențelor NU este vorba despre aproape defunctul fost premier… Emil Boc. Sau Emil del CiocaBoc, dacă ar fi să-l telenovelizăm un pic, numai cât să prindă ceva mai bine la public. Este vorba de mult mai puțin suferitorul Moarte. Tipul care vorbește în majuscule și, spre deosebire de piticul ex=prim-ministerial de la Cluj, nu te agasează în adevăratul sens al cuvântului decât o dată în viață. Și pe urmă te lasă rece. Rece-rece. O carte plină de umor, care tratează teme pe care orice om cu scaun la cap le ocolește până devin inevitabile. Și prea mult umor pentru o carte despre Moarte.

În Lumea Disc lucrurile amenință să ia o turnură nasoală. Și asta pentru că Moarte (nu Moartea, ci Moarte, fără niciun a în coadă) a primit un fel de preaviz. Cică o să se ducă și el cam pe unde a dus pe alții. Primește chiar și o clepsidră de aur. Un fel de ceas de aur pentru pensionare la nivel înalt, cum s-ar spune, dar toată treaba e că și ceasul, și clepsidra, și ce-o mai fi scornit omul cu aspect și funcții asemănătoare, tot timpul care a mai rămas îl măsoară. Și nu prea mai e mult timp, cred că cel mai bine mă înțeleg cei care au primit un ceas de aur drept cadou de pensionare. Lucrurile  încep să meargă atât de prost că ajung să se deşurubeze la modul cel mai propriu cu putinţă.

Moarte își acceptă soarta cu resemnarea pe care o aștepta de la alții. Și pleacă, devenind argat la fermă sub numele de Bill Door. Un argat foarte conștiincios și care, mai ales, știe să se facă plăcut de către locuitorii din zonă. Doar cu o fetiță are necazuri, o fetiță care nu-l scoate din schilete. Schilet în sus, schilet în jos.

Da, pare interesant că a murit Moartea (n-a murit, dar nici mult nu mai are). Numai că de vreme ce oamenii (și nu numai ei) au dreptul să moară și nu vine nimeni să se ocupe cum se cuvine de sufletele lor… Ei bine, da, asta încurcătură. Mai ales pentru stimabilul Windle Poons care, după o sută treizeci de ani, cei mai mulți petrecuți într-o funcție respectabilă la Academia Vrăjitorilor, trebuie să moară și chiar și-o dorește. Numai că nu se poate. Și nu numai el își dorește moarte, dar și cei din jur, suficient cât să dea mai mult decât o mână de ajutor. Mai mult decât antologice fazele în care gașca de vrăjitori încearcă să-și ucidă (e un fel de a spune, cum să omori pe cineva deja mort) colegul care se încăpățânează să fie cât se poate de viu în ciuda tuturor aparențelor.

Dar Moarte își dă seama că ceva nu e în regulă. Și nu numai el. Cum, ce fel și cum se termină… ei bine, aflați din cartea de față care ar trebui să se dea cu rețetă celor care suferă de lipsa umorului. Dar și celor care știu să râdă, nu de alta, dar prea mult râs strică. Însă cartea de față nu poate să strice prea mult.

Poate că ar mai fi de adăugat, totuşi, ceva murphologie pe dos „Aceasta este ultima zi din restul vieţii tale”. Şi diaolgul cu Moartea Şobolanilor, despre ce anume ar trebui să călărească Moartea Şobolanilor, nu de alta, dar şi Moartea Şobolanilor vrea să se emancipeze cumva. Savuros până la lacrimi

 

ZEII MĂRUNŢI. TERRY PRATCHETT

EDITURA RAO

TRADUCEREA BOGDAN MIHĂILESCU

2009

Există cărţi pe lumea asta, puţine, ce-i drept, care merită citite pentru o singură frază. Da, chiar şi pentru o propoziţie. Iar Zeii mărunţi merită citită din scoarţă-n scoarţă numai pentru trei cuvinte: ŢESTOASA SE MIŞCĂ!

Da, Ţestoasa Se Mişcă! Suficient cât să pună pe jar o lume, Lumea Disc, lumea care se sprijină pe cei patru elefanţi care, la rândul lor, stau pe spatele ţestoasei în cauză. Paralela cu lumea noastră este cu atât mai evidentă şi mai amuzantă cu cât în carte mai apare şi niscaiva Inchiziţie (sau Chiziţie), deşi, la vremea respectivă, în lumea noastră, nu ştiu cam câţi considerau Inchiziţia amuzantă. „E pour si muove”, măi frate.

Dar, de fapt, conflictul central nu ţine neapărat de treaba cu Ţestoasa care Se Mişcă, deşi în carte chiar că este vorba de o ţestoasă. Una atât de specială că nici nu ne putem închipui până nu citim.

Marele Zeu Om a cam încurcat-o. Numărul adoratorilor i-a scăzut dramatic. Suficient de dramatic încât să i se recite „Adriane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii”. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, încercarea lui de a se materializa printre oameni se soldează cu un eşec aşa de zdravăn că şi Mircea Geoană ar râde de el. În loc să ia imaginea consacrată, ce a unui taur (sau măcar, de ce nu? a unui bou) se trezeşte încarcerat în carapacea unei ţestoase nevolnice, urmărite de un vultur încăpăţânat.

De puterile zeieşti s-a ales praful şi Marele Zeu Om vede că nu poate blestema cum se cuvine nici măcar un dovleac, care continuă să fie dovleac şi după ce e blestemat. Asta nu pentru că ţestoasa nu s-ar pricepe să blesteme, ba impotrivă, are aşa o limbariţă care e depăşită numai de neputinţa de a transforma blestemele în fapte. Singurul sprijin al marelui zeu mic este novicele Brutha, care este Alesul. El poate auzi cuvintele ţestoasei şi singurul capabil s-o salveze de la a deveni o supă gustoasă. O să-şi recapete zeul puterile? Întrebarea asta m-a chinuit încă de la începutul cărţii. Am aflat răspunsul citind-o, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

O carte mult mai profundă decât am putut-o judeca după prima privire. Chiar dacă abundă de umor, de expresii răsucite, numai bune de reţinut pentru a le spune la petreceri pentru a destinde atmosfera, de umor mai mult sau mai puţin voluntar, dar mereu de bună calitate, rândurile ascund nişte dedesubturi la care am simţit nevoia să reflectez ceva mai adânc. Căci, în ciuda faptului că acţiunea se petrece în lumea Disc, lumea de pe spatele ţestoasei, e prea apropiată de lumea în care trăim. Lumea în care oameni au murit pentru că au îndrăznit să cerceteze şi să-şi prezinte public concluziile. Lumea în care au ars oameni pe rug pentru convingerile lor politice şi ştiinţifice. Terry Pratchett are darul de a ne trage de mânecă fără să ne scandalizeze, ba chiar să o facă descreţindu-ne frunţile. Dar ar fi bine să ţinem cont de asta.