Un mod (aparent) eficient de a învăţa lecţiile…

Am şi eu o mică întrebare. O curiozitate mai veche…

Câţi ani e nevoie să lucrezi în învăţământ (sau în oricare alt domeniu) pentru a putea pretinde cu mâna pe inimă că „Le-am văzut pe toate…”.

Personal, cred că e nevoie de vreo două sute de ani. După care o să fii pus în postura de a spune ceva mai rar „Credeam că le-am văzut pe toate”. N-o să scapi de treaba asta cu „Credeam că le-am văzut pe toate”. Doar că o să te chinuie ceva mai rar.

În primii zece ani de învăţământ m-am ferit să spun că le-am văzut pe toate. Încă eram în perioada de asimilări masive. Pe urmă am început să cred că le-am văzut pe toate. Şi, din când în când, s-a întâmpat să mi se demonstreze că m-am înşelat. Cu vârf şi îndesat.

Clasa a VII-a, cu nişte ani în urmă. Un elev capabil dar foarte greu de mobilizat. Poveste destul de nouă dar care a devenit deja clasică. Părinţi plecaţi la muncă peste hotare, copil lăsat în grija bunicilor, bunici depăşiţi de situaţie.

Aşa că nu e de mirare că a ajuns în situaţia de a se lupta pentru un loc la Olimpiada de toamnă, proba de istorie. Corigenţă, mai exact.

Însă băiatul nu dorea aşa ceva, aşa că insista. La un moment dat, să-mi arate cât de silitor şi implicat este mi-a spus:

„Dom’ profesor, vedeţi, ca să pot învăţa mai uşor mi-am scris lecţia ca pe o poezie…”

La început nu mi-a venit a crede urechilor. Cum adică?! Dar când mi-a arătat caietul… Nu-mi venea a crede nici ochilor.

Însă cât se poate de adevărat. Isteţul versificase lecţia. Pe care, evident, o învăţa după rime. Când i-am atras atenţia că treaba asta n-are nimic în comun cu învăţatul ci cu tocitul şi încă un tocit lipsit de randament, mi-a replicat prompt

-Dom’ profesor, dar nu ne spuneţi dumneavoastră tot timpul că trebuie să răspundem cu cuvintele noastre?

De regulă, nu rămân fără cuvinte. Dar, pentru câteva secunde, mi s-a întâmplat. Asta pentru că mi-a trecut prin cap – exact! – „Şi eu care credeam că le-am auzit şi le-am văzut pe toate”.

După care i-am explicat inventivului că da, vreau să-mi spună ce a înţeles cu cuvintele lui, dar nu şi cu rimele lui.

Până la urmă n-a prins Olimpiada de toamnă. Cum spuneam, capabil dar greu de mobilizat. A reuşit să-şi scoată media şi fără a-şi pune la bătaie calităţile de poet…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *