Un sfat pentru tinerii titulari din învăţământ

Examenul de titularizare se apropie cu paşi repezi. Şi repede o să şi treacă. Emoţiile vor fi înlocuite de bucurie sau frustrare – tot un fel de emoţii şi acestea, numai că mult mai specifice.

Dragi viitori titulari, dacă aveţi câteva clipe la dispoziţie, citiţi rândurile ce urmează. S-ar putea să vă ajute.

Recunosc, pe vremea când eram tânăr şi am dat şi eu examen de titularizare în învăţământ, era mult mai uşor să te titularizezi pe post. Personal, nici nu am acordat importanţa cuvenită examenului. Aveam alte vise, alte planuri, alte idei. Dar am reuşit să mă titularizez „din prima” fără ca să realizez prea  mult ce înseamnă asta. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de important, cât de reconfortant pentru psihic, este să fii titular în învăţământ.

Acum doi ani, aflat cu treburi prin ţară, am asistat la o discuţie între o tânără care abia dăduse examenul şi luase notă mare şi o cunoştinţă de-a ei. Domnişoara Aurora – să-i spun aşa deşi recunosc că nu acesta este numele ei adevărat dar din motive bine întemeiate am botezat-o astfel – reuşise să obţină cea mai mare notă dintre toţi candidaţi la disciplina pentru care era autorizată. Cea mai mare notă din judeţ. Dar nu-i plăceau posturile. Cică unul era prea departe de domiciliu. Altul era aproape dar, pe de altă parte, auzise numai lucruri rele despre şcoala respectivă şi cadrele de pe acolo… Ea ţintea altă şcoală, din reşedinţa de judeţ, dar acolo postul era ţinut pentru cineva…

Personal n-am rezistat şi m-am băgat în discuţie. I-am explicat că sunt titular de aproape cincisprezece ani şi, prin urmare, ştiu câte ceva. I-am explicat că titulatura o pune la adăpost faţă de multe dintre neajunsurile sistemului educaţional. Ai titulatură? Ai parte de o vară şi de o toamnă liniştită. Ştii că la început de an şcolar te aşteaptă postul tău. Postul pe care eşti titular şi de unde, teoretic, poţi ieşi la pensie. Dacă nu eşti titular, nici nu ştii dacă trebuie să te bucuri că a venit vacanţa sau să te faci negru de supărare că iar trebuie să înveţi pentru examenul de titularizare sau pentru cel de suplinire.  Nu ştii dacă în toamnă o să predai în şcoala în care ai predat anul precedent sau o să trebuiască să predai într-o şcoală de aiurea. Sau dacă o să predai sau o să fii nevoit să-ţi faci dosar de şomaj.

Ca titular nu ai parte de astfel de stres. Dacă intri în restrângere de activitate, sistemul e obligat să-ţi rezolve problema, să-ţi ofere loc de muncă în altă unitate de învăţământ. Am şaptesprezece ani de titulatură şi pentru mine verile şi toamnele au fost liniştite. Cu excepţia perioadelor când mi-am susţinut examenele pentru gradele didactice, dar acesta este un stres provenit dintr-o altă lume, altă poveste.

Titulatura face diferenţa dintre şansa de a ieşi la pensie din învăţământ şi presiunea care apasă an de an asupra celui care are contract pe durată determinată. Titulatura oferă posibilitatea unui pretransfer, a unei detaşări, a unui schimb de posturi – repet – şansa de a ieşi la pensie din învăţământ. Numirea pentru un an de zile, contractul pe perioadă determinată, nu oferă nimic. Doar un an de activitate timp în care te apasă. Te apasă presiunea viitorului an, când trebuie iar să cauţi de lucru, să te prezinţi la un alt examen.

Din păcate, mulţi dintre cei care obţin nota necesară pentru a se titulariza renunţă la această şansă. Prost sfătuiţi de către persoane „dezinteresate” (de fapt cât se poate de interesate…) dau cu piciorul unei şanse care nu mai revine prea curând în viaţa lor. Ba că nu le place postul, ba că şcoala e undeva pe la ţară şi absolventul consideră că şi-a tocat zilele în facultate pentru ceva mai bun. Ba că i-a spus cineva că acolo, în şcoala aia, numai carte nu se face…

Motive pentru a renunţa la o titulatură se găsesc. Posturi titularizabile nu prea.

Aşa că, ce să vă spun, dragilor? Dacă reuşiţi să prindeţi un post titularizabil, acceptaţi-l. Indiferent de ce anume se spune, indiferent de sfaturile „binevoitorilor”. Dacă cineva vă sfătuieşte să refuzaţi un post titularizabil să ştiţi că nu e prietenul vostru. Eu unul n-am să-mi bat joc de nimeni. Aţi luat notă mare, aveţi posibilitatea să vă titularizaţi? Acceptaţi postul. Chiar dacă e neatractiv dar mergeţi pe principiul că vrabia din mână face mai mult decât cea de pe gard.

Din postura de titular vă puteţi detaşa – chiar şi în primul an, deşi legea nu permite dar s-au mai văzut cazuti. Cunosc persoane titulare de mai bine de zece ani dar care nu au călcat niciodată în şcoala în care sunt titulare de drept. Se detaşează de ani şi ani de zile. Îşi permit. Asta pentru că se poate, pentru că au ceva pe baza căruia se poate negocia, care le conferă drepturi. Se numeşte titulatură…

Nu sunteţi titulari? Nu prea aveţi nimic de oferit, nu sunteţi într-o poziţie în care să puteţi negocia.

Revenind la domnişoara Aurora. A tot încercat să mă convingă că nu e bine să se titularizeze pe orice coclauri. I-am sugerat să se mai gândească, i-am enumerat avantajele. Până la urmă a spus că se mai gândeşte. După două zile cunoştinţa – care a devenit cunoştinţă comună mi-a spus că mi-a ascultat sfatul şi a prins titulatură. Nu prea-i convenea locaţia dar cel puţin era titulară.

Anul trecut – cam uitasem de întâmplare – pe aceleaşi meridiane şi paralele spre care m-a purtat concediul, m-am reîntâlnit cu domnişoara Aurora. Care mi-a spus:

-Domnule, am crezut de la început că mă sfătuiţi bine, că nu aveaţi niciun interes să-mi spuneţi ceva greşit, dar nu mi-am închipuit niciodată că aveţi atât de multă dreptate. Dacă nu acceptam anul trecut postul, anul acesta trebuia să învăţ iar, aşa am depus dosar de pretransfer. Dar dacă nu reuşesc, sigur pot să mă detaşez… Şi, ştiţi ceva, dacă nu vă supăr prea mult, vreau să mă înscriu la def, nu-mi puteţi da câteva sfaturi şi în privinţa asta?

Aţi reţinut, dragi colegi mai tineri? Titulatura, asemenea calului de dar, nu se caută la dinţi. E important să o prindeţi, nu contează unde e şcoala. Mai apoi puteţi negocia pe baza ei.

În învăţământ sunt multe lucruri bune şi multe altele rele. Dar cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui profesor se numeşte titulatură. Ţineţi cont de asta. Succes la examen dragii mei!

 

 

9 păreri la “Un sfat pentru tinerii titulari din învăţământ”

  1. Hahahaha! Cunosc oameni care au refuzat titulatura si care acum se felicita pentru optiunea aleasa. Unii au afaceri, altii lucreaza tot ininvatamant dar in Belgia, Austria sau SUA. (Si vorbesc serios!!!) Asa ca, dragi tineri, refuzati blazarea si luptati pentru a face ceva in viata.

  2. Nu sunt de acord cu tine. Fără supărare. Iar învățământul a ajuns un loc în care își găsesc adesea refugiul pupincuriști, ratații si inadaptații. Iar rezultatele… se văd.

    1. Nici eu nu sunt de acord cu tine. E adevarat ca in invatamant sunt multi indivizi care nu au ce cauta in scoala, din pacate cunosc multe astfel de specimene dar hai sa nu bagam pe toata lumea intr-o oala…

  3. Doaamnee…daca sunt 3posturi in tot judetul..scoase la titularizare…cand si cum ne mai putem fixa???e un cosmar..
    Titularizarea asta….

    1. Chiar si în conditiile în care abia se mai găseşte pe ici, pe colo, câte un post titularizabil, există mulţi tineri absolvenţi care reuşeşc să obţină nota necesară pentru a se titulariza dar se lasă prostiţi de directori sau de „veterani” şi preferă să renunţe la titulatură pentru că nu le place şcoala sau pentru că aceasta este în mediul rural. Când am intrat în învăţământ o tânără colegă nu s-a prezentat la examen pentru că aşa i-a spus ei directoarea. Postul respectiv, din satul de baştină, era vacant de vreo zece ani, aşa că n-avea rost să dea examen de titularizare; ce era al ei era pus deoparte.
      Urmarea? O altă profesoară i-a „suflat” postul. Nu ştiu dacă a fost aranjament sau nu dar cert e că sfatul prost a lipsit-o pe fata respectivă de o şansă reală

  4. Si sa vedem de ce ?fiindca ani la rand pe romana s-au transferat mii de fosti invatatori , care au dat candva examen din aritmetica si ceva literatura si hopa !au facut si ei o facultate la distanta absolvita cu 6 si au dreptul sa faca pretransfer pe post de romana ,limba straina ,psihologie FARA EXAMEN DE TITULARIZARE IN SPECIALITATE !NU CREDETI CA NORMAL AR FI FOST SA SE POATA TITULARIZA PE ROMANA DAND EXAMEN DIN SPECIALITATE ??Apoi alti mii de pensionabili mai vor sa stea ca titulari ,pt bani ,desigur , chiar daca pe vremuri se titularizasera cu 6 !Sunt mii de tineri azi care dau in disperare acest examen , iau note mari si nu se pot titulariza din lipsa de posturi !Si mai e o gaselnita a spagarilor din minister favorizanta pt spagarii din sistem /art 253 , te titularizeaza directorul ,daca dai cat trebuie , chiar daca inaintea ta au fost altii zeci cu note mai mari !Conditia e sa ai 7 si def .MI SE PAR PROFUND NESIMTITE ACESTE LEGI CA SI CEI CE LE APLICA !!DAU ACEST EXAMEN DE 6 ANI ,MEREU AM LUAT PESTE 8 DAR NU MA POT TITULARIZA DIN LIPSA DE POSTURI CARE AU FOST FURATE PUR SI SIMPLU PRIN ACESTE TERTIPURI ALE SPAGARILOR DIN SISTEM PUNCT ,SUNT FOARTE REVOLTATA !CORECT AR FI , VREI POST DE ROMANA? OK , DA EXAMEN ! CA ESTI INVATATOR , CA ESTI PENSIONABIL SI , MAI ALES DACA TE-AI TITULARIZAT CANDVA CU NOTA SUB 7 !

  5. Fara suparare, dar aici este si niscaiva dezinformare. In primul rand, fara def, nu te poti transfera/detasa sau mai stiu eu ce. Ramai legat de postul respectiv. Si daca este undeva unde nici nu poti face naveta sau mergi pe coclauri, cu cainii dupa tine, la cate 5, 6 km departare de scoala de centru pentru 2, 3 ore razlete, pe jos, pentru ca nici masinile nu au curajul sa se aventureze pe acolo, eu zic ca nu se merita. Sanatatea este totusi mai importanta decat titulatura!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *