Unde se găsesc cei mai eficienţi poliţişti din România

Întâmplarea următoare are patină de legendă urbană. De ce anume spun asta? Pentru că individul care mi-a povestit-o nu era chiar cea mai credibilă sursă de încredere dar, pe de altă parte, nici nu era geniu în ceea ce priveşte imaginaţia. Poate că a trăit evenimentul respectiv, poate că doar l-a preluat şi, profitând de ocazie că nu e protagonistul în preajmă s-a gândit să se erijeze în erou al întâmplării. Să spunem că e vorba de vreo 80% autenticitate…

S-a întâmplat la Darabani. Acolo unde, în ultima perioadă, au avut loc câteva evenimente rutiere cu consecinţe foarte dramatice. Dacă cineva se întreabă de ce anume se întâmplă ca într-un orăşel ceva mai mare decât un sat se găsesc o mulţime de şoferi teribilişti şi beţivi (până şi profesorul de matematică implicat în accidentul de la Teioasa era „parfumat”; asta în condiţiile în care avea cinci copii în maşină), răspunsul poate fi găsit în morala următoarelor rânduri.

Şoferul implicat venea spre Darabani dinspre Havîrna. Pentru cei care sunt familiarizaţi cu topografia locurilor nu e nevoie de prea multe explicaţii. Pentru cei care încă n-au ajuns în zonă să vadă cuiul de care se agaţă România pe perete, fac precizarea că intrarea în Darabani dinspre Havîrna se face printr-o intersecţie unde se cedează trecerea. Apoi se face la stânga.

Şoferul respectiv a oprit în intersecţie deoarece avea maşină pe principal (maşina venea din dreapta). Corect, până aici; trebuia să cedeze trecerea, conform legilor şi semnalizatoarelor în vigoare. Un alt individ specialist în pedale şi volan, cocoţat la volanul unui camion, care se deplasa către Rădăuţi (sau unde se deplasa el, nu prea contează, oricum făcea dreapta) a considerat că are cum să se strecoare. Şi l-a „raşchetat” pe povestitor pe toată partea dreaptă. Maşina acestuia, nu chiar pe el… Fără să mai oprească, fără să mai încetinească. N-ai decât, fraiere, altă dată să nu mai opreşti în intersecţii semnalizate…

Păgubitul a apucat să vadă numărul de înmatriculare al camionului şi, înarmat cu cunoştinţele respective, s-a prezentat cu sesizarea la poliţie. Unde i s-a spus că se rezolvă.

După două săptămâni, văzând că nu s-a „rezolvat” nimic s-a prezentat iar la Poliţia Darabani. Ce se mai aude cu reclamaţia mea?

Răspunsul?! E numai bun de uns la suflet.

-Domnule, din păcate nu-l găsim pe şoferul vinovat. Mai facem cercetări, dar să ştiţi că acestea avansează foarte greu, că mai avem şi alte anchete în curs de desfăşurare. Da’ hai, domnule, chiar trebuie să te încăpăţânezi şi dumneata pentru o zgaibă pe maşină? Hai, că nici nu e a ta, e a patronului. Las-o în pace, că nu s-a întâmplat nimic grav. Iei un penson, nişte vopsea şi în cinci minute arată mai bine decât atunci când era nouă.

Reţineţi. Vinovatul nu era de găsit în condiţiile în care păgubitul reţinuse numărul de înmatriculare şi îl trecuse în sesizare.

De ce anume era aşa greu pentru poliţist să dea de vinovat? Răspunsul nu e greu de dat privind la ce se mai întâmplă pe drumurile din zonă. Cine e şmecher cunoaşte pe cine trebuie. Şi cine cunoaşte pe cine trebuie se descurcă, ce mai contează legea.

P. S. A fost nevoie de intervenţie de la centru pentru ca poliţiştii din Darabani să-l sune (nu să-l caute) pe camionagiul grăbit şi să-i ceară explicaţii.

Vorba din popor. Prietenul la nevoie te recunoaşte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *