Uneori politeţea şi bunul simţ trebuie să vină şi de la cei mai în vârstă

E ştiut – şi încă aplicat – că e civilizat şi politicos să-i respecţi pe cei mai în vârstă. Adică să-i saluţi înainte să o facă ei, să le cedezi locul în autobuz sau tramvai, să-i laşi să se bage în faţă când plătesc dări la caserie, să le dai o mână de ajutor la cărat sacoşele sau la trecut strada.

Da, tinerii trebuie să-i respecte pe cei în vârstă, e ştiut de când lumea. Viitorul trebuie să ofere tribut trecutului şi să se gândească (să spere) că v-a prinde şi el iarna vieţii când un pic de ajutor sau de respect vor fi bine venite.

Cu ceva timp în urmă am aterizat într-o frizerie. Şi cum am ajuns prea repede am fost nevoit să mă aşez pe bancă şi să aştept până se va elibera vreun loc la foarfece. Nu-i bai, aştept. Mai ales că aveam la mine şi o carte…

Numai că nu pentru toată lumea aşteptarea e plăcută. Un puşti de vreo trei ani – poate patru – stătea ca pe ace. Îl cred. Se plictisise să-l tot vadă pe „nenea frizeru'” cum elimină părul în exces după dorinţa clientului. Jucării ioc, televizorul din frizerie setat pe ştiri…

Un pui de om pentru care comportamentul neastâmpărat era de înţeles şi de acceptat. E copil, încă mai are de învăţat, nu-i poţi cere să stea pe scaun şi să nu se mişte vreo oră-două.

La un moment dat frizerul, din proprie iniţiativă şi nu mânat de la spate de mama copilului, s-a apropiat de un nene de vârsta a treia şi i-a spus:

„Nu vă supăraţi, aş dori să-l iau pe copil înaintea dumneavoastră că vedeţi cum…”

N-a mai apucat să spună ce trebuie de văzut. Pensionarul a izbucnit:

„Cum îţi permiţi?! Păi cine a venit primul? Eu sau copchilul ăsta? Nu cedez nimic! Mă tund de treizeci de ani în frizeria asta şi niciodată n-a îndrăznit nimeni să-mi ceară să cedez locul unui copil. Să ştii că nu mai vin pe aici, nesimţitule!”

Şi, cât se poate de evident, a făcut trimitere la părul lui alb. Păr pentru care trebuia respectat.

Sincer, în afată de părul alb eu nu am văzut nimic de respectat la individ. Prin ochelarii care-i făceau ochii să arate ca nişte bile de biliard omul arunca priviri ucigătoare către copil şi pufnea ca o locomotivă căreia e gata să-i explodeze cazanul.

Sincer, m-a cam enervat. Şi deşi eram conştient că se poate termina rău (supraponderal, agitat, în vârstă…) l-am întrebat dacă i se pare firesc ceea ce face şi dacă i-ar conveni ca cineva să se comporte astfel în prezenţa vreunuia din nepoţii din dotare. Normal, a început să urle:

„Câţi ani ai dumneata de îţi permiţi să-mi faci mie recomandări?”.

Firesc, el a construit ţara asta, eu trebuia să-i ofer respect pe pâine. N-a contat că toţi cei prezenţi i-au spus că nu e bine ce face şi nu e normal să se manifeste aşa faţă de copil – care arăta cam speriat după ieşirea lui Bau-Baul cel bătrân. Nimic n-a reuşit să-l potolească şi după ceva minute mi-am dat seama cam cum arăta Vişinescu pe la şaizeci şi ceva de ani. Mai avea puţin şi ne lua la bătaie.

Până la urmă cei doi care era în faţa apucatului la tuns i-au cedat locul numai să-l vadă dus şi să poată intra copilul la tuns. Bineînţeles că el avea pretenţie să fie tuns de un anume frizer şi cât l-a scăpat de povara părului alb a tot bolborosit.

„Când eram eu tânăr (tânăr, nu copil) dacă spunea vreunul mai mic vreo măgărie îl pocneam cu dosul palmei peste gură, să se înveţe minte. Şi acum uite ce-mi cereţi voi, să cedez locul unui copil. În treizeci de ani de când mă tund aici n-am făcut aşa ceva…”

Bănuiesc că în urmă cu acei pomeniţi ani tartorul ce fumega era mai tânăr şi ar fi avut posibilitatea să cedeze locul unuia mai în etate. Dar el tot îi trăgea înainte că n-a făcut aşa ceva şi nici nu o să facă. Ciudat om, ce să spun.

Nu e primul exemplar care cere respect doar pentru că are păr alb şi e incapabil să ofere numai că acesta a fost cel mai vehement cu care am avut de-a face şi mi-am promis că, dacă o să-l văd vreodată privind după ajutor, nu o să i-l ofer.

Departe de mine de a sugera că nu trebuie să avem respect faţă de cei mai în vârstă decât noi. Dar respectul trebuie să fie reciproc. Cât despre argumentul privitor la părul alb eu unul prefer să-l ignor cu desăvârşire.

4 gânduri despre „Uneori politeţea şi bunul simţ trebuie să vină şi de la cei mai în vârstă”

  1. Sa iasa la pensie nesimtitii ca tin posturi blocate in invatamant justitie si alte domenii cu tot felul de prelungiri! Romania pensionarilor mai ales in Moldovs unde saracia si coruptia e in floare!

    1. Parafrazând moto-ul celor de la librariile Alexandria „Dacă nu citeşti la timp înţelegi prea târziu” aş putea spune „Dacă nu munceşti la timp te pensionezi mai târziu”. Adicîţi poţi permite asta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *