VINDECĂTOAREA. REBECCA LEVENE

EDITURA MILLENNIUM BOOKS

TRADUCEREA ONA FRANTZ

2010

Cea de-a doua carte din seria Cronicile Apocalipsei. Despre prima din serie, Supraviețuitorul de Simon Spurrier, am scris acum vreo câteva zile. Citiți aici (dacă aveți plăcerea și curiozitatea).

Dacă face parte dintre Cronicile Apocalipsei nu poate fi vorba despre altceva. O apocalipsă care, fără să vreau, m-a tot dus cu gândul la prima carte din serie și adesea m-am întrebat dacă nu cumva Rebecca Levene și Simon Spurrier nu sunt una și aceeași persoană. Din păcate (sau din fericire, depinde cum vede fiecare lucrurile) este vorba despre persoane diferite, chiar dacă romanele nu prea par să se diferențieze unul de altul. Mai pe scurt, mi-au cam făcut impresia că au fost contruite după tipare puse la dispoziție de către cel care a coordonat seria inițială.

O carte scrisă de o femeie. Despre o femeie. Tradusă de o femeie. Deci, corect ar fi să se înțeleagă. Ce nu am înțeles eu e titlul, că nu prea e vorba de vindecări pe ici, pe colo, ba dimpotrivă. Cred că tipa are o părere foarte bună despre ceea ce face.

Cinci ani. Da, exact ca în Supraviețuitorul. Cam atât timp îi ia eroinei să-și revină, dar, în cartea asta, cel puțin, nu de ea a depins. Jasmine a petrecut ultimii cinci ani într-un buncăr subteran cam dărăpănat. Și nu a fost o perioadă prea confortabilă. Dar Jasmine este în sfârșit descoperită și târâtă în fața Reginei M, descoperind cu ocazia aceasta că lumea s-a schimbat mai mult decât și-a putut imagina (de fapt, nici nu prea a făcut-o, fiind prea ocupată să lupte cu Vocea). Și Regina M are ambiții mari dar, mai presus de toate, se consideră nițel salvatoarea situației (nițel mai mult, depinde doar de punctul de vedere). Și-a organizat o oarecare stăpânire și pentru a o întreține are nevoie de oarece supuși care sunt recrutați cu mijloace care ar face să roșească pe băieții cu Convenția de la Geneva. Dar Jasmine nu vrea să-și petreacă viața în slujba Reginei și, mai ales, o interesează din cale-afară de ce locuitorii din Cuba s-au transformat în zombie (în locul ei, nu m-aș mira prea mult, după atâția ani de Castro…). Și mai are și alte interese, vi le spune chiar ea dacă citiți cartea. Evident, evadează, împreună cu prieteni de nădejde și nu prea. Asta se va lămuri până la ultimele pagini. Ingo, Haru, Soren și Kelis, ultimii doi luați în gașcă pentru că nu se putea altfel. Merge în Cuba și-i vindecă pe zombi?!  Asta ați crezut? Mă rog, așa ar trebui, după titlu, și într-un anume fel îi scapă de boală. Până și Vlad Țepeș ar fi invidios.

Dar treburile nu se opresc aici. Tipa are ceva de rezolvat cu Ash, vechi coleg de laborator și care, se pare, și-a păstrat sângele curat. Și care a presărat oarecare firmituri pentru a fi descoperit. Ash și-o dorește pe Jasmine deoarece cu ajutorul ei ar putea crea o nouă rasă de supraviețuitori. Tipul are un fix cu puritatea sângelui și leacul e în sângele lui și al ei. Un fel de Adam modern care a dat peste o Evă cam îndărătnică. Suficient de îndărătnică încât să-i dea planurile peste cap. Și asta în pofida numeroaselor trădări de care are parte. Situația se răsucește în toate direcțiile și prietenul numai prieten nu este iar dușmanul poate deveni aliat de moment. Iar tipa suferă tot felul de răni dar, de regulă, din când în când îi plesnește câte o coastă. Dacă acțiunea mai ținea vreo sută de pagini pun pariu că se alegea cu coaste flotante, ca la câine. Face ce face, trosc coasta. Cade, poc coasta. Trage cineva cu mitraliera în ea, au coasta. Coaste de coaste.

Una peste alta, recomandată cu căldură iubitorilor genului. Restului masei de cititori recomandată mai cu reținere.

One thought on “VINDECĂTOAREA. REBECCA LEVENE”

  1. Inca o carte despre apocalips (substantiv neutru). Inflatie de apocalipse.
    Sa vedem ce vrea sa spuna nou si aceasta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *