VRĂJITOARELE. ROALD DAHL

EDITURA RAO

2007

TRADUCEREA EUGENIA POPESCU-CANCEA

Nimic nu merge mai bine după sărbătorile de iarnă decât o carte, una care să-mi reamintească de cea mai fericită perioadă a vieţii. Nu spui care că ştie toată lumea. O reîntâlnircu personajele  lui Roald Dahl este oricând binevenită. Este una dintre acele cărţi care îţi pot trezi fiori de plăcere dar, în acelaşi timp, pot lăsa un gust amar dacă reuşeşti să intri prea bine în pielea personajului. O carte cu vrăjitoare, foarte multe vrăjitoare şi niciuna dintre ele bună. (De obicei există un echilibru în cadrul breslei, dar nu şi aici).

Rămas orfan, un băieţel ajunge pe mâna bunicii, care-l atenţionează nu numai asupra primejdiilor reprezentate de vrăjitoare, dar şi cum să recunoască această subspecie (povestea cu fata din tablou este absolut delicioasă, o să-i probez calităţile pedagogice pe pielea Juniorului, diseară, negreşit). Lucru care se dovedeşte util, mai puţin pentru erou şi mai mult pentru copii din întreaga lume. Pentru că ar fi fost de-a dreptul crud pentru autor să-l ducă pe băiat în vacanţă cu bunica şi să nu-i ofere o întâlnire cu vrăjitoarele. Mai mult decât atât, toate vrăjitoarele din ţară. Care nu pot suporta copii şi au un plan… Ei, dar să vă spun prea multe ar însemna să stric plăcerea lecturii. Puteţi afla şi singuri în ce necazuripoţi intra dacă ţii neapărat să dresezi doi şoareci, chiar dacă asta îţi poate aduce necazuri cu conducerea hotelului.

Dacă aţi văzut filmul care a rulat anul trecut la Pro (datează din 1990), să ştiţi că filmul minte. Cartea e mai crud şi mai realistă. În final, nu găsim pe vrăjitoarea disidentă care reface totul. Nu, cartea lasă loc şi la alte continuări dar care nu vor mai avea loc din motve lesne de înţeles.

O mare bilă albă pentru folosirea persoanei întâi la nararea evenimentelor. Le face mai credibile, mai ales dacă eşti un neastâpărat de băiat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *