Vreo opt-nouă odioşi şi-o poamă

Bifat şi „Cei opt odioşi”, că tot am avut o jumătate de zi liber. Mai exact, vreo trei ore, cam cât ţine filmul de la un capăt la altul. Şi invers. Fără să fiu câtuşi de puţin impresionat de cele trei nominalizări la Globul de Aur. Sau gloabele de aur, nu mai ştiu  exact, că cică e un film din ăla cu văcari americani. Care se puşcă între ei.

Pe scurt: un film care reuşeşte să stârnească o stranie curiozitate în ciuda faptului că, în desfăşurarea acţiunii şi scenariu, sunt mai multe găuri decât într-un năvod de prins balene.

Mai pe lung, urmează mai jos. Dacă aveţi răbdare şi bunăvoinţă, vă mulţumesc anticipat, poate cheltuiţi banii pe bilete pe ceva care să merite.

Iarnă… Zăpadă. O trăsură prin deşertul alb. La un moment dat, un tip cu pălărie de cioclu călare pe trei cadavre apare în faţa atelajului. Ridică încet capul.

Vizitiul:

Hou! Ce-i cu figura asta?

Individul:

Tu n-ai văzut „Time Cop” cu Van Damme? Aşa face figura cu pălăria tipu’ care le cere la ăia goldu’. Băi domnilor pliz daţi-mi goldu’ că altfel scot pistoalele alea şmechere de secol XXI.

Vizitiul:

N-ai tu chistoale de secol XXI…

Individul:

Urc şi eu în trăsură?

Vizitiul:

Dacă te lasă şmecherul care e deja înăuntru…

Care şmecher are ditamai flinta şi-i spune:

Bă, tu eşti Samuel L. Jackson, cum să nu te iau

Da’ negrul îl atenţionează:

Filmul ista îs maiorul  Marquis Warren…

Şi în trăsurică mai e fomeie. Care e legată cu un lanţ de alt vânător de recompense interpretat de Kurt Russel, de nerecunoscut.

Maiorul  Marquis Warren (am febleţe pentru gradul ăsta, că în armată am avut parte de maior – maiorul Văduva):

Băi, credeam că gagica e Zoe Bell…

John Ruth, specialist în livrări pentru călău:

Nu, bă, Zoe Bell apare mai târziu. Asta e Jennifer Jason Leigh care o interpretează pe Daisy Domergue. Ştii cine e Daisy Domergue?

Maiorul  Marquis Warren:

Nu…

Adică un vânător de recompense nici măcar n-a auzit de-o poamă care-l poate umple cu 10000 de dolari. Maiorul  Marquis Warren se mulţumeşte numai cu chestii de-o mie, trei mii… Chestie de om cu bun simţ şi raţional, de ce sa sari la sume mari cand poţi strânge sfanţ cu sfanţ. Adica ditamai gaura în sacul ala de prins balene. Şi merg ei ce merg (ca în poveste, ca mai e mult film de consumat). Individa are o faţă care cere pumni şi şi-i şi primeşte. Mai ales după ce scuipă pe o scrisoare de la Lincoln cu care se laudă maiorul.

Şi mai recolteaza un băieţaş viteaz, Chris Manix. Care cică e şerif acolo unde se duce ei (sic!). Care umblă cam goluţ îmbrăcat, având în vedere vijelia ce se pretinde că este pe afară. Şi cu care stau la taclale. Şi vânătorul ăla John Ruth începe să suspecteze niscaiva cârdăşie. Că dacă ai zece miare la purtător (chiar dacă legaţi cu lanţul de mână) e clar ca Bună ziua” că toată lumea vrea să-l lase lefter.

Da’ ajung la Minnie la refugiu. Unde constată că a mai parcat o trăsură. Şi maioru’ se ia de viaţa mexicanului care le iese în întâmpinare şi le spune că Minnie şi bărbătuşul ei şi-au luat o scurtă vacanţă şi dărăpănătura e pe mâna lui. Iar Marquis Warren nu-l crede şi-i tot bagă fitile cu suspiciuni. În acest timp John Ruth intră în adăpost unde cineva îi strigă să închidă uşa. Şi glasul e imediat dublat de alt prost. Care repetă ce spune primul.

Bate scândura în cuie!

Bate scândura în cuie!

Responsabil aflăm imediat că e un individ care se dă drept Joe Gage dar e interpretat de un jalnic Michael Madsen. Nici ăia de la machiaj nu şi-au făcut prea bine treaba. Madsen du-te, prietene şi te angajează la salubrizare. Şi Ruth îl ia la întrebări.

De ce urli?

Cum de ce? Păi joc şi eu în filmul ăsta…

Şi?!…

Şi trebuie să fac ceva să justific contractul…

Joe Gage are figuri în cap, scrie povestea vieţii lui, chestii înalte, care numai într-un film de-al lui Tarantino se pot observa. De departe cel mai inutil din film (de Madsen e vorba).  Are impresia că e mare macho, deşi e machiat ca o mumie egipteană şi-i atârnă pielea ca la o chestie care n-are suficiente testicule în ea. Geaba priveşte galeş la muieri şi ia mutra aia de duios înainte de a-l puşca pe unul care a fugit – dar asta mai încolo… Pur şi simplu deplorabil.

Mai e şi un călău care ţine o prelegere mişto despre rolul lui în actul de justiţie. Şi un general pe care maioru’ îl puşcă taman cât să ofere cuiva răgazul să otrăvească nişte cafea. Şi John Ruth bea cafea şi dă colţu’ nu înainte de a o cafti un pic pe poamă. Film de Tarantino, ce să comentezi?

Mai înainte de asta Ruth le-a confiscat la fraieri puşcoacele şi le-a aruncat în budă. Ceva de genul mă cac pe chistoalele voastre.

Da’ maioru’ pune mâna pe chistoale şi-i pune pe toţi cu faţa la zid şi începe să le ţină o prelegere.

Băi, ce-i cu asta? Te crezi în Pulp Fiction? Că cam aşa sună…

Maioru’ Marquis Warren:

Nu că cam aşa sună, ci chiar aşa a vrut Tarantino să sune. N-ai idee cât m-a regulat la cap până am acceptat să joc în porcăria asta. Mi-a dublat oferta. De trei ori…

Joe Gage:

Ţie ţi-a dat bani să joci în filmul ăsta cu odioşi?! Bă să-l bag în mă-sa pe Tarantino… Mie mi-a oferit un loc de veci undeva prin Mexic…

Maioru’ Marquis Warren:

Gura! Şi n-ai idee că e încă cu curul în sus că n-a percutat la treaba asta şi Travolta, să facă pe aici mişcarea aia cu stânga-dreapta, What?! Cică din cauza asta filmul n-o să aibă succesul scontat.

Şi urmează niscaiva tortură psihologică marca maiorul Marquis Warren de ajung ăia să se roage de el să-i împuşte mai repede numai să nu-l audă dându-şi cu părerea. Da’ de undeva de sub podea Channing Tatum (o altă denumire pentru Tantum verde) îl puşcă pe maior în ouă. Şi începe o repriză de pac-pac!

Şi suntem trimişi cu câteva ore mai devreme. Şi o vedem pe Zoe Bell cu o diligenţă. Şi unu’ o întreabă de ce-i spune Judy Şase Cai (frumoşi). Pentru că are atelaj, de ce vă gândeaţi la prostii, cinefili dumneavoastră?

Şi Madsen face figura de irezistibil. Şi începe o repriză de pâr-pac. Judy, Minnie şi bărbătuşul ei, fata-n casă şi încă un fraier o încasează. Fraier pentru că l-a împuşcat Madsen. Eu în locul lui fugeam până ieşeam din film decât să păţesc aşa o ruşine. Curios e că idioţii puşcă-n uşă de numa-numa dar când vine John Ruth cu poama şi restul uşa nu mai e aşa de ciuruită. O fi fost uşă cu autoregenerare? Şi-i bagă un pumnal în spate lui Dave, bărbătuşul. Care intră ca prin brânză, nu ţine cont că e dirijat spre coloana vertebrală şi spre coaste. Şi pe urmă Tatum şi gaşca scapă de cadavre. Îl prostesc pe general să se bage şi el în afacere şi Tatum coboară la subsol unde aşteaptă ca maiorul Marquis Warren să înceapă răritul oamenilor.

Şi iar în prezent, unde-l găsim pe şeriful Mannix rănit. De maior nici nu mai vorbim, a încasat un proiectil în ouă. Dar sunt destul de valizi ca să urle:

Băi, Jump Street 22, 23 şi posibilele continuări, ia ieşi la suprafaţă.

Şi pac! Pac! Căpăţâna lui Tatum aminteşte că Pulp Fiction are acelaşi regizor ca şi treaba cu odioşii.

Pe urmă poama începe să-i explice lui Mannix că mai vin vreo cincisprezece bandiţi şi că mai mişto ar fi să cadă la o înţelegere cu ea. Între timp e împuşcat şi Madsen. Trebuiau să facă treaba asta mai devreme. M-a călcat rău pe nervi.

Da’ maioru’ şi şerifu’ nu se lasă:

Hai sictir! Lopătezi la rahat. De unde încă cincisprezece bandiţi? La cât de zgâcit e Tarantino mă mir că ne-a făcut nouă contract. Şi unde mai pui că Samuel L Jackson a luat potul cel mare. Nu mai vine nimeni, poama dracului…

Şi Joe Gage de pe podea:

Bă, eu mai stau mult aici că am îngheţat?

Şi hotărăsc s-o spânzure, aşa cum îi plăcea regretatului John Ruth. Şi trec la treabă. Pe urmă stau amândoi şi gogesc şi se întreabă:

Bă, cum am reuşit noi să trecem funia peste grindă, că amândoi suntem grav răniţi şi de-abia ne ţinem la verticală; de orizontală ce să mai pomenim? Nu-mi mai citeşti odată scrisoarea aia care nu-i scrisă de Lincoln?

Cu plăcere, frate, că la cât a băgat în contul meu Tarantino fac şi asta. Ai auzit că s-ar putea să avem şanse la Oscar cu porcăria asta?

Dacă te aude Travolta te omoară…

Şi uite-aşa se termină o capodoperă, cu unul citind şi celălalt ascultând.

Genial, nu? Să faci un soi de piesă de teatru şi să pui mâna pe premii, ba să mai fii în top şi la încasări… Asta numai Tarantino putea să facă. Nu mai bine rămânea el la săpat morcovi?

Pe de altă parte filmul. aşa jalnic cum e reuşeşte să te ţină în priză, fie şi numai pentru faptul că vrei să afli cine sunt adevăraţii odioşi. Curios că mie mi-au ieşit mai mult de opt. O fi uitat Tarantino să plătească vreun contract? Nădăjduiesc din inimă că e vorba de contractul lui Madsen. Că merită!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *