ZONA MOARTĂ. STEPHEN KING

EDITURA AQUILA ’93

2004

TRADUCEREA MIRCEA PRICĂJAN

John Smith este, prin definiţie, un individ banal. Un fel de Ion Ionescu pe la noi. Cam greu să ieşi în evidenţă. Însăşi numele este destinat să-l ascundă în mulţime. Câţi de John or fi la ei? Mult mai mulţi decât Ion la noi. Şi cu Smith treaba stă tot cam la fel.

Dar, din păcate, lui John îi este hărăzit să trăiască un destin de excepţie. Fără să o ceară, fără să o dorească. Se întâmplă şi gata. Una caldă, una rece. După ce câştigă zdravănla RoataNorocului, trebuie s-o încaseze şi pe aia rece. Şi-o încasează atât de zdravăn că-i trebuie vreo cincizeci şi cinci de luni să-şi revină. Şi, drept recompensă pentru anii petrecuţi în comă, primeşte un dar special. Că e caldă sau rece, vă las să decideţi. Pentru mine chestia a fost cam rece. Dar cred că sunt multe mame Omida şi taţi Lăcustă care şi-ar dori harul lui John Smith — poate şi-ar mai uşura conştiinţa îngreunată (pe dracu’) de naivitatea credulilor uşuraţi de portofele — deşi nu cred că-s dispuşi să plătească preţul acestuia.

John se trezeşte şi, deşi devine repede conştient de darul său, nu se prea dă în vânt să-l exploateze. De ce şi cum, aflaţi din carte, poate veţi afla mai multe decât mine. Dar, dacă el nu e prea dornic, se găsesc alţii. Şi nu întotdeauna mânaţi de sentimente umane. Şi, dacă alţii au renunţat, pun pariu că Dan Diaconescu, preşedintele poporului, nu s-ar fi lăsat.

John nu vrea decât să fie lăsat în pace, să recupereze ce a pierdut din viaţă în timpul excursiei în zona moartă, dar strângerea sa de mână spune că nu. Pentru că John, considerat clarvăzător de unii şi şarlatan de alţii (Dan Diaconescu, Dan Diaconescu, domnul Dan Diaconescu) a văzut ceva. Şi nu i-a plăcut. Şi cum degeaba vezi dacă nu poţi să îndrepţi, John se decide să se ia în piept cu soarta. Cum anume îi reuşeşte, citiţi şi veţi vedea.

P.S. Am văzut şi filmul, acum ceva timp. Dar trebuia să citesc şi cartea. Pentru că, vorba unui clasic, din (ne)fericire (încă) în viaţă. Filmul nu-i ca cartea (cacofonie intenţionată, în ton cu intenţiile personajului).

2 păreri la “ZONA MOARTĂ. STEPHEN KING”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *